Pascale


E vineri. Nu orice zi de vineri insa. E Vinerea Mare. Penultima zi din Saptamana Patimilor… In teorie, zilele din aceasta saptamana ar fi trebuit dedicate pregatirii credinciosilor pentru Inviere. Ar fi trebuit sa-si aminteasca de jertfa mantuitoare a lui Hristos si, macar in acest timp, sa se abtina de la a mai pacatui.

Plimbandu-ma in aceasta saptamana prin Capitala si inca vreo cateva orase din tara, n-am observat insa ca oamenii ar fi „altfel”. E primavara, e cald, asa ca multe tinere au trecut la etalarea nurilor. Nu de putine ori am auzit „masculi” exprimand foarte plastic admiratia pentru trupurile feminine ce le treceau prin fata ochilor si redau numai cateva: „Ce buna-i proasta!”, „Jane, ce-as fute-o p’asta!”, „Papusa, nu vii sa te invat niste figuri noi?”, „Aoleu, ce buze are! Fa, imi faci o muie?”. In trafic, claxoane si injuraturi ca intr-o zi obisnuita. Si, culmea!, soferii care erau cei mai nesimtiti erau cei mai dotati in cruci, matanii si icoane. Ca, deh, cu cat ai mai multe obiecte „sfinte”, cu atat poti sa fii mai marlan (Dumnezeu e contabil si daca zici de cinci ori „sugi pula”, de doua ori „‘tu-ti mortii ma-tii” si de trei ori „muie, ba!”, se compenseaza rapid cu doua cruci facute cu limba, trei iconite lipite pe torpedo, patru „Doamne, iarta-ma!” si un „Doamne-ajuta!”).

Continuă lectura