Introspectie


Uneori sau, mai bine zis, arareori,
ma opresc pentru a asculta cum
iubirile-mi moarte isi cer drepturile
si o fac cu putere, cu nerv,
adunate stand in fata portii mele ce
se incapataneaza sa ramana inchisa.

Iar ele striga si striga atat
de tare incat ferestrele turnului in care
m-am zidit inca de la des-facerea lumii din
care am fugit scartaie intr-atat cat sa ma
apuce spaimele si sa ma ascund in
spatele unei oglinzi invechite.

tower

Dar stand acolo observ ca-mi vad anamnetic Continuă lectura

Reclame