Sansele iubirii


Ei, da, de multa vreme ma tot gandesc la asta. Nu c-as fi primul si nu c-as fi vreun intelept, da’ a venit vremea sa pun pe hartie ce mi-a tot trecut prin tartacuta. Am crescut fiind impresionat de tot felul de povesti sau tragedii romantice, cum ar fi Romeo si Julieta sau Madame Bovary. Cam toate povestile astea de iubirea aratau ce se intampla daca obiectul/subiectul iubirii dispare, daca iubirea moare, daca pasiunea se stinge. Emma Bovary vrea sa uite de banalitatea vietii ei printr-o serie de relatii adultere. Respinsa in final de iubitii ei, se sinucide. Romeo si Julieta se sinucid atunci cand realizeaza ca iubita/iubitul nu mai este.
Toti cei care au fost vreodata indragostiti par sa traiasca intr-o lume a lor care este guvernata de cateva repere:
– „suntem facuti unul pentru altul” (astfel crezand ca iubirea lor face parte dintr-un plan cosmic si e plasmuita inca de la facerea lumii)
– „esti de neinlocuit” (am ochi DOAR pentru tine, oricine altcineva nu ma atrage) – mergand pana la fuziune, atat de sudat pare a fi cuplul incat disparitia unui element echivaleaza cu prabusirea lumii intregi
– „te voi iubi pana la moarte” (pana la moartea cui?!)
– „iubirea noastra este unica” (desi cei doi repeta gesturi comune oricarei iubiri)
– „iubirea noastra poate trece peste toate obstacolele” (cei doi lupta impotriva oricarei opozitii pentru a-si salva iubirea).

Iubirea ideala este una totala, o iubire care cucereste, acapareaza, care nu face compromisuri si care este neconditionata. Indiferent de ce se intampla in afara relatiei, iubirea adevarata rezista. Crezul acesta romantic are un anume farmec, dar ideea ca pasiunea poate dura si-a pierdut din forta. De la Spinoza citire: emotiile apar atunci cand percepem o schimbare in situatia noastra. Si, pentru ca schimbarea nu poate tine la nesfarsit, iubirea pasionala dispare (zic unii ca nu dureaza mai mult de 2-5 ani).

Continuă lectura

Anunțuri

Si nu vor sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti…


Trecusera cativa ani de cand ii trimisese un mesaj scurt prin care-i comunicase sec, fara echivoc, ca nu vrea ca ea sa-l mai caute vreodata. In fond, ce rost ar mai fi avut? Erau amandoi casatoriti, iar ea avea si un copil. Fusese una dintre iubirile acelea nebune ale tineretii, cand esti gata sa te iei in piept cu oricine, numai sa protejezi comoara nepretuita pe care credeai ca o ai. Un concurs de imprejurari facuse posibila intalnirea lor si el, natura calda si empatica, mereu aplecat spre ceilalti, zarise oportunitatea de a o opri de pe o cale gresita. Si, cum era aproape normal, se si indragostisera foarte rapid, vazand in iubirea lor ceva unic, socotind ca planetele se aliniasera special pentru ca ei sa devina una. Caci, acela care nu vedea in iubirea sa ceva unic, nu iubeste cu adevarat. Si, ca in orice poveste de iubire, mai toata lumea era impotriva lor: parintii, prietenii, mediul in care traiau. Nu le pasa, iar cei din jur nu avusesera intelepciunea de a-i lasa in pace, creandu-le sansa de a se cunoaste, ci doar legandu-i si mai tare, avand clar in minte ca ei trebuie sa fie impreuna orice-ar fi.

forget-your-first-love

Dar timpul nu iarta pe Continuă lectura