Nedumerire


De ceva vreme, am ramas fara permis. Daca nu s-a inteles din prima, imi permit sa explic pe scurt ca, din pricina unui politist chitros care s-a trezit sa fie prezent la datorie fix atunci cand eu ma grabeam in trafic si care n-a vrut sa primeasca o preameritata spaga, sunt nevoit sa ma deplasez cu diverse mijloace de transport in comun sau, in caz de urgenta maxima, sa iau un sofer cu mine, al meu permis fiind pastrat cu sfintenie, ca un obiect de mare pret, de catre Politia Romana pret de 90 de zile, vreme suficienta, cred cei de acolo, ca un vitezoman ca mine sa reflecteze la pacatele sale rutiere, sa se caiasca si mai apoi sa se prezinte spasit pentru recuperarea documentului mult dorit.

Desi situatia in care ma aflu este colorata destul de maroniu, se intampla uneori sa apara momente care aduc in monocromia mentionata mai devreme niste pete roz, menite sa ma inveseleasca. Ei bine, urmeaza sa relatez un astfel de episod (ce cu siguranta nu este singular, oamenii avand obiceiul de a se imita unii pe altii, mai ales cand vine vorba despre idiotenii). Rog sa nu fiu banuit de misoginism si ferit de asemenea consideratii care maculeaza candoarea fiintei mele.

Continuă lectura