Cand simti ca viata nu mai are sens fara el/ea…


Nu, nu e despre atunci cand ai fost parasit(a). E despre moarte. A trecut aproape o luna de la moartea unuia dintre amicii mei, timp in care m-am tot gandit la el, la familia lui si la mine, ca observator oarecum neutru si destul de putin implicat, incapabil sa inteleaga pe deplin drama prin care cei cu adevarat apropiati trec. In toata aceasta perioada am putut fi atent la nuante pe care le-am scapat si m-am tot gandit la ce as putea face eu pentru familia lui. In fine, ceea ce urmeaza nu tine de concluzii savante, ci sunt doar ganduri despre moarte si cateva „strategii” pentru a trece prin aceasta experienta a pierderii definitive a cuiva drag.

Admitem cu totii ca suntem muritori. E o platitudine asta, nu vreun secret al lui Polichinelle. Aceasta realitate nu este una diafana, ci una trista, tragica, un destin la care suntem condamnati inca de la inceput: ne nastem cu o condamnare la moarte in buzunar. Ne traim insa linistiti vietile pana cand „aflam” subit ceea ce stiam deja. Intelegem brusc ca suntem muritori. Si totusi, stiam acest lucru, ne era cunoscuta aceasta realitate, doar ca nu eram constienti de ea. Nici moartea celor dragi nu ne invata ceva ce nu stiam: ca oamenii sunt Continuă lectura

Anunțuri

Si nu vor sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti…


Trecusera cativa ani de cand ii trimisese un mesaj scurt prin care-i comunicase sec, fara echivoc, ca nu vrea ca ea sa-l mai caute vreodata. In fond, ce rost ar mai fi avut? Erau amandoi casatoriti, iar ea avea si un copil. Fusese una dintre iubirile acelea nebune ale tineretii, cand esti gata sa te iei in piept cu oricine, numai sa protejezi comoara nepretuita pe care credeai ca o ai. Un concurs de imprejurari facuse posibila intalnirea lor si el, natura calda si empatica, mereu aplecat spre ceilalti, zarise oportunitatea de a o opri de pe o cale gresita. Si, cum era aproape normal, se si indragostisera foarte rapid, vazand in iubirea lor ceva unic, socotind ca planetele se aliniasera special pentru ca ei sa devina una. Caci, acela care nu vedea in iubirea sa ceva unic, nu iubeste cu adevarat. Si, ca in orice poveste de iubire, mai toata lumea era impotriva lor: parintii, prietenii, mediul in care traiau. Nu le pasa, iar cei din jur nu avusesera intelepciunea de a-i lasa in pace, creandu-le sansa de a se cunoaste, ci doar legandu-i si mai tare, avand clar in minte ca ei trebuie sa fie impreuna orice-ar fi.

forget-your-first-love

Dar timpul nu iarta pe Continuă lectura