In urma cu vreo 10 ani…


Textul ce urmeaza e scris acum vreo 10 ani cred. E uimitor cat de mult m-am schimbat de-atunci… Si nu in bine…

 

Stau uneori si ma intreb de ce visam cu ochii deschisi, gandind numai la lucruri care nu se vor intampla niciodata. De ce ne chinuim asa, singuri? Sau de ce studiem stelele, crezand ca acolo vom gasi raspunsuri la dilemele noastre de aici? Ma gandesc ca am ajuns poate sa traim mintindu-ne, fara sa ne mai pese ca ne omoram putin cate putin sufletul. Am ajuns sa dezvoltam stiinta de a rade atunci cand inima ne plange si sa ne cautam implinirea sufleteasca satisfacandu-ne cat mai multe dintre dorintele trupului. Am ajuns sa fim diferiti, la fel ca ceilalti – cum sunt de altfel toti oamenii de rand care se ascund. Zambim din ce in ce mai rece, ca nu cumva sa ne topim privirile de gheata. Si de la un timp am inceput sa inventam cuvinte fara sens, ca nu cumva sa ne mai intelegem gandurile. Privim in jur incercand sa ii vedem pe ceilalti si suntem din ce in ce mai mirati ca ne descoperim din ce in ce mai des pe noi in ei, cu tot ce avem mai rau, cu tot mai putina bunatate… Ne vindem tot mai ieftin iubirea, mai pe nimic, si apoi ne plangem saracia pe la colturi de inimi moarte, care nu mai simt, care nu mai bat… Am ajuns atat de saraci incat nu mai avem decat Continuă lectura

Planurile pentru 2014


E prima data cand imi propun ceva pentru un an. Si sper sa ma si tin de ce-mi propun, ba chiar, daca e posibil, sa depasesc tintele.

Asadar, frumusel, cu liniuta:

– sa (re)citesc 100 de carti (nu de bucate!)

– sa vad 200 de filme, dintre care cel putin 100 sa fie clasice

– sa castig cel putin 3 contracte

– sa fac cel putin o iesire ca turist in afara tarii, cel mai probabil in Europa (insa nu mai fac tampenia sa plec 7 saptamani, ca la finalul anului trecut)

– sa invat limba italiana

– sa fac 10 zile de voluntariat Continuă lectura

Sighet – impotriva uitarii


Am trait ceva timp in perioada comunista. Prea putin ca sa inteleg cu adevarat oroarea unui regim totalitar. Prea putin ca sa pricep ce era comunismul. Si nimeni nu-si luase timp sa-mi povesteasca despre cum ne pricopsisem cu plaga aceasta. Eram, totusi, suficient de mare ca sa stiu minunatele cozi la lapte, unt, paine, carne etc, rafturile pline cu doar cateva produse, manifestatiile grandioase pentru partid si conducatorul iubit. Suficient cat sa simt pe propria piele ce inseamna sa deranjezi sistemul si cum reprezentantii sai cei mai ferventi vor sa te aduca pe drumul cel bun. Suficient cat sa inteleg ca nu era la indemana oricui sa discute despre problemele aparute. In iarna lui 1987, un prieten brasovean m-a intrebat daca la mine in oras fusesera manifestatii. Nici macar nu stiam ce erau acelea. La mine in oras muncitorii nu se revoltasera, nu strigasera ca vor apa, caldura, mancare etc. Cand seara mi-am intrebat bunicul daca stia ceva despre ce se intamplase cu o luna in urma, mi-a raspuns sec: „Sa nu mai discutati despre asa ceva!”. Si am tacut. Dar imi mai amintesc cum ascultam pe furis Radio Europa Libera. Si-mi mai amintesc foarte clar modul in care minciuna m-a lovit in plin intr-o vara. Mi-au placut de mic copil cifrele si statisticile asa ca abia asteptam sa citesc in Scanteia Continuă lectura

Consideratii la cazul Alexandru Visinescu


In urma cu vreo cateva saptamani a aparut in presa imaginea unui batranel ce pare a-si trai linistit senectutea. Daca l-am fi zarit pe strada, probabil ca l-am fi privit cu oarece intelegere, mila, compasiune si ne-am fi oferit sa-l ajutam sa treaca strada. Numai ca, odata ce am aflat cine a fost omul in tinerete, ce a reprezentat el, toate aceste ganduri au fugit. In fond, ai putea manifesta compasiune fata de un tortionar? Ai putea fi uman cu un om care a excelat in ne-umanitate? Un ziarist ne indemna sa-l cautam pe batran si sa-i strigam „Tortionarule!”. Unii au scris pe fatada blocului in care locuieste „Tortionare, esti acasa? Mortii nu te lasa!”

 

visinescu_deschidere1_600x400_68141100

Am urmarit un interviu destul de amplu pe care un post de televiziune i l-a luat tortionarului si am avut permanenta senzatie ca omul nici macar nu intelege ce a facut. Manifesta un soi de Continuă lectura