In urma cu vreo 10 ani…


Textul ce urmeaza e scris acum vreo 10 ani cred. E uimitor cat de mult m-am schimbat de-atunci… Si nu in bine…

 

Stau uneori si ma intreb de ce visam cu ochii deschisi, gandind numai la lucruri care nu se vor intampla niciodata. De ce ne chinuim asa, singuri? Sau de ce studiem stelele, crezand ca acolo vom gasi raspunsuri la dilemele noastre de aici? Ma gandesc ca am ajuns poate sa traim mintindu-ne, fara sa ne mai pese ca ne omoram putin cate putin sufletul. Am ajuns sa dezvoltam stiinta de a rade atunci cand inima ne plange si sa ne cautam implinirea sufleteasca satisfacandu-ne cat mai multe dintre dorintele trupului. Am ajuns sa fim diferiti, la fel ca ceilalti – cum sunt de altfel toti oamenii de rand care se ascund. Zambim din ce in ce mai rece, ca nu cumva sa ne topim privirile de gheata. Si de la un timp am inceput sa inventam cuvinte fara sens, ca nu cumva sa ne mai intelegem gandurile. Privim in jur incercand sa ii vedem pe ceilalti si suntem din ce in ce mai mirati ca ne descoperim din ce in ce mai des pe noi in ei, cu tot ce avem mai rau, cu tot mai putina bunatate… Ne vindem tot mai ieftin iubirea, mai pe nimic, si apoi ne plangem saracia pe la colturi de inimi moarte, care nu mai simt, care nu mai bat… Am ajuns atat de saraci incat nu mai avem decat Continuă lectura

Anunțuri

Linistea dezamagirii


– Mihai, e tarziu. Trezeste-te! sopti Diana sotului ei. Hai, Mihai! E foarte tarziu si azi ne asteapta o zi grea. Il mangaie pe obraji si-l saruta usor pe buze. Afara, Soarele rasarise de cateva ore si cocosii din curtile vecinilor cantau de zor.

– Chiar asa de tarziu e? Am impresia ca m-am culcat acum cateva minute. Imi e inca foarte somn, mormai Mihai.

– Te cred. Daca nu auzeam alarma, cine stie cand m-as fi trezit? Te-as mai lasa sa dormi si mi-ar placea si mie sa mai trandavesc, insa chiar e tarziu. Hai, puiule, trezeste-te!

– Bine, bine. Mihai se sterse la ochi, se aseza pe marginea patului si privi pe fereastra: era o zi insorita de vara si trebuia sa inceapa pregatirile de plecare. Trebuia sa conduca vreo sase sute de kilometri in ziua aceea pentru a ajunge la nunta unui amic. Iar acolo nu urma sa fie un simplu participant: avea sa fie implicat activ in tot programul nuntii, de la cununia civila pana la cea religioasa si petrecerea de dupa. Se ridica din pat si merse sa faca un dus in timp ce sotia lui pregatea bagajele.

La noua si jumatate incepu sa sune cativa dintre clientii care-i datorau bani. Se lovi numai Continuă lectura