Dragii mei concetateni,


care veti vota maine avand ferma convingere ca nu doar va veti implini o datorie civica, ci veti si pune serios umarul la (a cata oare?) inlaturare a comunistilor.

Ma bucur din toata inima ca va pasa de ce se intampla in tara asta si va felicit pentru excelenta capacitate de mobilizare. Ma bucur ca va pasa, mai ales, de drepturile compatriotilor nostri aflati peste hotare, de dreptul lor la vot. Stiu ca am imbatranit si mi-ar placea sa ma corectati daca gresesc, dar si in anii precedenti, cand au fost la fel de multe sectii de votare (si, daca toti cei aflati in strainatate ar fi vrut sa voteze, tot n-ar fi putut vota), ati manifestat acelasi spirit civic si ati pus aceeasi presiune (bazata, evident, pe o excelenta cunoastere a legii electorale) pe cei care erau atunci la putere. Apreciez din toata inima ca ai nostri compatrioti aflati peste hotare sunt obisnuiti sa respecte legea, atat de obisnuiti incat se inscriu la Consulate ca avand domiciliul in tarile in care au ales sa lucreze. Iar asta mai ales in Franta, unde sunt fix 47. Da, atatia sunt inscrisi la Consulatul roman din Paris. Si unde, pe 25 mai, la alegerile europene au ales sa voteze fix 800 de oameni. Sper ca intelegeti cat de logica e intrebarea voastra legata de Continuă lectura

Cum am fost eu convins ca TREBUIE sa merg sa votez


Dupa cum bine se stie, duminica, 25 mai, avem alegerile europarlamentare. Si m-am tot gandit eu ca n-are rost sa merg sa votez. Ca m-am saturat de toti, ca listele alea cu candidati abunda de personaje dubioase, de insi cu care nu-s afin, in care nu ma recunosc si pe care nu-i vad capabili sa ma reprezinte la Bruxelles. Pe langa asta, mi-au mai si zgariat retina sloganurile (foarte neinspirate) si afisele electorale (cine-o fi dat bani pe oribilitatile alea???). Asa ca eram convins ca duminica nu voi calca in sectia de votare si voi privi cu nepasare la cum se duc oamenii sa puna stampila. Asta pana azi dimineata.

Ce s-a intamplat? Pai, nimic deosebit. Am fost sa beneficiez de serviciile unei doamne frizer si ale unei domnisoare manichiurista-pedichiurista. Si-acolo am avut parte de urmatorul dialog:

„- Domnu’ Ivan, mergeti duminica la vot? Continuă lectura

„Ce a unit Dumnezeu…” – cine defineste si valideaza o casatorie?


Am auzit prima data de un homosexual in urma cu vreo 20 de ani. Un fost coleg de serviciu al tatalui meu s-a gandit sa ne faca o vizita, insa n-a venit cum ar trebui sa vina un musafir, ci complet neanuntat si beat mort. Mama l-a tinut pe hol, l-a dojenit cu blandete incercand sa-l ajute sa inteleaga ca nu face bine ca se imbata si ca isi va face face praf viata (divortat deja si cu vreo patru copii). Printre altele, omul era suparat ca e judecat prea aspru de cei din jur, incapabili sa-l inteleaga si sa-i ofere suport moral, si era enervat ca altii, desi faceau dracii mai mari decat el (care era doar betiv, in rest un om destul de cuminte) erau tolerati si ajutati. Si in lista aia lunga a lui de insi care nu meritau, era si un tip „homosexual, din ala care fute-n cur”. N-am intrebat-o nimic pe mama, cum de altfel orice discutie ce viza sexul a lipsit cu desavarsire dintre subiectele noastre (si nici cu tata n-am discutat pe tema asta), si am luat nota ca mai sunt si barbati care prefera… barbatii.

Dupa inca vreo doi ani am aflat ca unul dintre fostii mei profesori era si el homosexual si, in ciuda profesionalismului sau, era de multe ori luat in ras tocmai din acest motiv. Pe vremea aceea, inca era in vigoare articolul 200 din Codul Penal, acela care incrimina relatiile intre persoane de acelasi sex.  L-am privit in continuare ca si inainte si homosexualitatea lui (ascunsa, nu asumata) nu m-a facut sa-l evit.

Am stat insa de multe ori si m-am gandit la drepturile acestor oameni. Unii dintre ei, poate cei mai multi, Continuă lectura

Despre oameni si caini


Am petrecut cea mai mare parte a copilariei la bunicii mei, intr-un sat de munte. Acolo m-am indragostit de animale. E drept ca, dintre toate, cele mai dragi imi erau pisicile si puii de gaina, dar n-am respins niciodata celalalte oratanii. Ma simteam in siguranta in curtea bunicilor si am fost invatat ca animalele sunt, totusi, animale si trebuie am grija cum ma port cu ele pentru a nu pati ceva rau. Imi amintesc ca, atunci cand alti copii ma vizitau, pentru a nu li se intampla ceva rau, legam cainele (care, in general, statea liber prin curte si care, in cei 13 de ani de viata a mancat o singura data un pui de gaina si atunci si-a luat-o peste bot). Si nu tin minte ca pe ulitele satului sa fi vazut mai mult de 3-4 caini de pripas, care caini o rupeau la fuga atunci cand vedeau oameni. Pentru ca, in general, asa reactioneaza animalele cand intalnesc oameni: o iau la fuga (nu vorbim aici de pradatori de genul lei, tigri etc.). Si-mi mai amintesc ca nu se punea deloc problema unei cresteri necontrolate a numarului de exemplare canine. Ba din contra, atunci cand cainele bunicilor a murit, abia dupa vreo luna au reusit sa gaseasca un catelandru pe care sa-l aduca in ograda.

Am fost indignat de fiecare data cand am vazut oameni care tratau cu cruzime animalele, fie ca erau cai, boi, vaci, caini ori pisici. La fel cum n-am fost nicicand de acord cu abuzurile, mai ales cand ele sunt indreptate Continuă lectura

Sixteen tons


Zilele trecute am vazut, pare-mi-se, pe Cinemax un film despre conditia minerilor irlandezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Filmul se numeste The Molly Maguires, este realizat in 1970, regizat de Martin Ritt si-i are drept actori principali pe Sean Connery si Richard Harris. O istorie trista a unor oameni plecati din tara lor (pe care o iubesc atat de mult si de care sunt atat de mandri) din pricina foametei si care incercau sa-si faca un rost pe Taramul Fagaduintei. Oameni care lucrau in minele din Pennsylvania in conditii foarte grele si care erau foarte prost platiti si supusi la numeroase abuzuri impotriva carora aproape ca nu puteau riposta. Continuă lectura

Marsul … diversitatii


Iata ca azi asistam la al noualea Mars al diversitatii. Este modul in care comunitatea LGBT alege sa sarbatoreasca libertatea de care se bucura. O sarbatoare colorata, zgomotoasa si … scandaloasa. Sa si explic de ce o consider asa.

gay pride

N-am fost niciodata de acord cu incriminarea relatiilor homosexuale si m-am bucurat cand a fost abrogat celebrul articol 200 din Codul Penal. Nu ma intereseaza ce fac doi (sau mai multi) adulti in dormitorul lor, atat timp cat este un act liber consimtit si nu e vorba de un abuz. Vor sa stea ca moliile pe tavan? Asa sa stea. Vor sa mearga in patru labe prin casa? Foarte bine. Vor sa faca sex in grup? Treaba lor. Barbati cu barbati? Femei cu femei? Libertate totala. Atat timp cat nu ies in strada Continuă lectura

Nepasare


Am fost foarte intrigat de cateva situatii petrecute in urma cu vreo doua-trei saptamani si ma tot intrebam cum de-si permit unii dintre cei aflati la conducere sa faca asa ceva. Si cum de nu ia nimeni atitudine. N-are rost sa ma apuc de reluarea temei ce tine de implicarea „intelectualilor” in politica, sau a celor cu adevarat competenti in gestionarea treburilor cetatii, dar, am ajuns la o concluzie simpla in ce ma priveste: atat timp cat stau pe bara si-mi vad doar de interesul propriu, fara a avea in vedere nimic din ce ar reprezenta interesul public, si cand ca mine mai sunt cu gramada, n-are niciun rost sa ma mai mire ce se intampla. Cand oamenii buni stau deoparte, cineva tot iese in fata. Si ies loazele. Si, da, e o mare vina a oamenilor buni ca loazele sunt in frunte. Scuzele si explicatiile legate de faptul ca n-ar fi lasati sa ajunga in pozitii-cheie nu ajuta. Nu-i impiedica nimeni sa se asocieze si, pentru inceput, macar sa aiba o voce comuna, o voce care sa se faca auzita din ce in ce mai puternic. Dar e mai simplu sa stai in banca ta si sa nu deranjezi pe nimeni. Muuult mai simplu. Nu te injura nimeni, nu te socoteste nimeni ciudat, nu ai dureri de cap… Continuă lectura