Amintiri din copilarie…


Era vara. Torida. Umbla pe ulite imbracat intr-o haina lunga de in, incaltat in sandale, purtandu-si parul lung si barba neingrijite. Le vorbea oamenilor de toate: sa nu mai bea, sa nu-si mai altoiasca muierile, sa nu-si mai bata animalele si sa aiba grija de prunci. Dormea pe unde putea, iar dupa vreo cateva zile devenise deja cunoscut in tot satul. Femeile, mai miloase, veneau sa-i aduca mancare si sa mai asculte vorbele lui mustratoare, dar, in acelasi timp, mangaietoare pentru sufletele lor necajite.

– Proorocule – ca asa incepuse sa-i zica lumea -, uite, ti-am adus niste mancare ca poate te-o fi razbit foamea, zise tata Veta si-i intinse un cos in care era un sufertas cu ciorba, niste cartofi prajiti, o bucata de branza si una de mamaliga.

– Saru’ mana si bogdaproste! raspunse tanarul, lua cosul si ridica stergarul ce acoperea mancarea: un sufertas cu ciorba, niste cartofi prajiti, o bucata de branza si una de mamaliga. Cartofii astia sunt prajiti cu ulei sau cu untura?

– Cu untura, maica, cu untura, ca-s amarata si n-am bani de ulei, spuse tata Veta.

– Apai, sa-i iei de-aici. Ca Dumnezeu zice ca nu-i bine sa iei viata la animale. Hai, ia-i! Alelalte raman. Da’ lingura n-ai pus? A? Cauta in cos. Nu era. Nu-i nimic, bre, las’ ca beau ciorba.

– Ia-uite-al dreacu’! Face nazuri. Fa, da’ proaste mai sunteti! Ca-l invatati cu narav. Ia sa-l lasati sa vaza luna-n apa si p’orma mananca si bolovani. Ptiu! facu nea Vasile Francu si se indeparta bombanind. Continuă lectura

Regatele prostesti ale adultilor si lumea fascinanta a celor mici, a micilor printi si printese


Una dintre cele mai placute lecturi ale copilariei a fost scurta lucrare a lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul Print. Cartea aceasta este una dintre cele mai cunoscute lucrari literare si se afla in topul celor mai vandute carti, fiind tiparita in peste 140 de milioane de exemplare. Pentru ca de ceva vreme ma tot bantuia un citat din cartea aceasta, am recitit-o. Daca la varsta inocenta a copilariei sau a copilariei inocente am socotit-o o povestioara draguta, care prezenta calatoria unui mic print prin Univers, acum, prin prisma anilor ce m-au trecut si prin care am trecut, perspectiva s-a schimbat. Intr-o lume impanzita de carti de auto-cunoastere, de manuale pentru o viata fericita, de tot felul de lucrari superficiale care abunda in platitudini, intr-o lume plina de oameni nefericiti care cumpara in nestire aceste carti, Micul Print este un veritabil manual de educatie.

index

Totul incepe cu o intamplare trista, al carei protagonist este un copil al carui desen nu era inteles de oamenii mari si seriosi si fusese sfatuit sa lase desenele si sa se ocupe de geografie, istorie, aritmetica si gramatica. Astfel, visul sau de a fi pictor Continuă lectura

Despre sex


In cafeneaua „Lautrec” se asculta muzica buna, se mananca bine, se discuta interesant si, uneori, se trage cu urechea. Asta a facut Mihai in tarziul unei seri calde de noiembrie: a tras cu urechea. Era singur la masa, iar la masa de langa el, o tipa si un tip discutau. Despre ce? Despre sex! Discutau despre sex cu calm si deloc vulgar. Ca si cum ar fi vorbit… despre vreme. Ea, o domnita vopsita blond, imbracata in tinuta casual, sigur corporatista (au ei un limbaj inconfundabil). El parea sa fie un golanas, cu freza ciudata si corp lucrat la sala.

Si, pentru ca i se parea interesant subiectul, Mihai s-a scuzat pentru deranj si le-a cerut permisiunea sa li se alature in dialog. Iar ei au acceptat zambind. Nu de alta, dar Mihai nu e genul care sa para vreun obsedat, ba din contra, l-ai putea confunda cu un monah.

– Prima mea experienta sexuala, spune Dana, a fost, sa nu radeti!, pe la … 11 anisori. Mi-am introdus in creion in vagin. Bine, n-am simtit nimic placut, am simtit o durere usoara. Si nici nu aveam in cap sa imi produc vreo placere. Dar il bagasem acolo ca sa vad si eu ce e inauntru. Si am fost suprinsa ca nu era nimic. N-am scos o vorba despre asta si mi-a si fost rusine. Dar, asta a fost primul meu „contact intim”.

– Hihi! Blondo, la 11 ani? Hihi! Ma faci sa rad, zise Bobo.

– Ce ti-am zis eu sa nu razi? Of, mai bine taceam! Asta e, am facut-o! Sa-mi fie rusine din nou? se supara Dana.

– Hooo! Usor, nu te ambala! Ai rabdare. Ca io ziceam ca 11 ani e o varsta chiar… Continuă lectura

86


– Sarut mana, tataie!

– Tu esti? Vladut, tu esti?

– Da, tataie, eu sunt.

Vladut intrase cu sfiala in camera in care bunicul lui statea intins in pat. Privirea batranului o intalni pe cea a tanarului si amandoi varsara cateva lacrimi: batranul simtea ca a obosit sa traiasca, iar tanarul era patruns de durerea despartirii iminente. Se aseza pe pat langa bunicul sau, ii lua mana si i-o saruta. Mana aceea care il mangaiase de atatea ori, care il invatase sa scrie, care lucra pamantul, care il ridica in copilarie, care… mana aceea o simti neputincioasa.

– Vladut, cred ca mi se apropie ceasul. Glasul lui nea Vasile era din ce in mai sovaielnic si mai stins. Privirea incetosata.

– Tataie, de cativa ani tot spui asta. Stai linistit. Odihneste-te. Eu sunt aici.

Continuă lectura