N-a vrut decat sa te iubeasca…


Nu. Nu doar ea e vinovata. Stiu ca iti vine greu sa accepti, mai ales acum, cand totul e inca proaspat in inima si mintea ta si iti vine sa urli de nervi si, poate, sa te razbuni si tu, asa cum a facut-o ea.

Nu. Nu doar ea e vinovata. Aminteste-ti de toate zilele in care i-ai spus „Da”, ea lasand totul balta pentru a veni sa te vada, dupa care nu i-ai mai raspuns la telefon sau ti-ai cerut scuze spunand ca a intervenit ceva, desi acel „ceva” putea fi lejer amanat. Sau toate razgandirile tale.

Nu. Nu doar ea e vinovata. Cand a venit la tine cu un trandafir in dinti, dupa ce te asteptase ore in sir, pentru ca tu ii spusesesi ca ai treburi de facut, iti amintesti ce a gasit in casa ta? Iti amintesti ochii ei din seara aceea? Continuă lectura

Frica de intoleranta si esecul crestinismului


In vara anului trecut scriam un text despre ce ar trebui sa faca crestinismul pentru a redeveni autentic, sugerand, dupa cum spunea si parintele Scrima, reintoarcerea in catacombe. Evident, o reintoarcere figurata, pentru ca e greu de crezut ca acum, cel putin in lumea occidentala, care este campioana sustinerii libertatii de expresie (atat timp cat nu spui nimic despre evrei, homosexuali sau alte „categorii”), ar mai fi posibila repetarea istoriei. E greu de crezut, dar nu si imposibil de realizat (oamenii au foarte prostul obicei de a nu invata mai nimic din greselile trecutului).

Si, pentru ca in dialogurile purtate cu mine si cu alti interlocutori am tot ajuns la tema relevantei crestinismului in zilele noastre, la ce mai fac crestinii si la ce nu fac, revin acum cu cateva idei. Fac de la bun inceput cateva precizari:

– am fost educat intr-un spirit crestin, nu insa la modul habotnic

– imi e greu sa spun daca sunt sau nu credincios, mai degraba nu; sunt, oarecum, intre linii (nu intre a fi teist sau ateist – imi e oarecum imposibil sa nu cred ca exista Dumnezeu -, ci intre a asculta sau nu de ce spune Dumnezeu)

– dezavuez comportamentul celor care incearca sa combata tabara cealalta folosind argumente de tipul „om de paie”.

Vremea in care traim pretuieste enorm corectitudinea politica si pare sa puna un pret urias pe un slogan, cred eu, gaunos, anume „Nu-l deranja pe cel de langa tine!”. E, in fond, o diferenta uriasa intre a nu-l deranja pe langa tine (ceea ce impune o cenzura pornita din a te gandi la cum se simte celalalt, la valorile sale, iar teoria mintii, care se dezvolta in noi cam de pe la 5 ani, ne ajuta sa ne comportam asa. Posibil, totusi, sa deranjezi, dar sa faci un bine), a nu face altuia ceea ce tie nu iti place (cenzura ce are ca punct de pornire evaluarea lucrurilor care nu iti convin si evitarea infaptuirii lor in relatiile cu ceilalti si care poate crea probleme serioase pentru ca, poate, tu nu esti deranjat de anumite comportamente, dar altii sunt) si a face altora ceea ce ti-ar placea ca ei sa iti faca tie. A se observa ca, Continuă lectura

Final de an…


De cand ma stiu sunt un mare imprastiat, genul angrenat in multe chestiuni in paralel, care foarte rar are un plan, dar care se adapteaza foarte bine si repede pe parcurs, care nu se prea sperie de schimbari sau provocari, ci le ia ca pe niste oportunitati. Anul acesta imi propusesem urmatoarele:

– sa (re)citesc 100 de carti (nu de bucate!) – 20

– sa vad 200 de filme, dintre care cel putin 100 sa fie clasice – app. 80, dintre care doar vreo 20 clasice

– sa castig cel putin 3 contracte

– sa fac cel putin o iesire ca turist in afara tarii, cel mai probabil in Europa (insa nu mai fac tampenia sa plec 7 saptamani, ca la finalul anului trecut)

– sa invat limba italiana – nu m-am apucat de ea

– sa fac 10 zile de voluntariat – greu de zis, depinde cum evaluez asta, prefer sa spun ca nu am reusit

– sa castig 25 de meciuri de tenis, 10 la simplu si 15 la dublu (cu adversari care au mai multa experienta decat mine) – mi-am continuat antrenamentele si am stat cuminte Continuă lectura

Exact ce-ti trebuie ca sa mergi mai departe


Sunt zile in care ti se pare ca mizeria din jur e atat de mare incat simti ca vrei  sa mergi acasa, sa-ti faci bagajele si sa pleci. Unde? Oriunde crezi/simti ca ti-ar fi mai bine. Cand simti ca marlania, mitocania, scandalurile, nesimtirea sunt atat de mari incat viitorul iti pare sumbru si ai impresia ca nu-i mai recunosti ca oameni pe cei din jur. Ajungi insa acasa, te linistesti, te minti sau nu ca nu e chiar atat de rau, iti faci totusi bagajele si, cand iesi pe strada, constati ca multi dintre cei care te inconjoara sunt, din nou, semenii tai, ca-ti seamana. Un dialog neasteptat cu un om cu care nu credeai ca ai prea multe in comun, un zambet al unui trecator ca raspuns la un zambet al tau, o mana intinsa cuiva in nevoie. E de ajuns sa apara cateva gesturi mici care sa-ti dea putere sa te intorci, sa despachetezi si sa spui: „Nu e totul pierdut! Inca se mai poate!”.

Am vazut filmuletul de mai jos si, impresionat de atitudinea tuturor, am si varsat cateva lacrimi. Normalitatea inca exista, inca nu e sufocata si, desi discreta, lupta. Nu in lumina reflectoarelor si nu fiind cap de afis, dar lupta.

Planurile pentru 2014


E prima data cand imi propun ceva pentru un an. Si sper sa ma si tin de ce-mi propun, ba chiar, daca e posibil, sa depasesc tintele.

Asadar, frumusel, cu liniuta:

– sa (re)citesc 100 de carti (nu de bucate!)

– sa vad 200 de filme, dintre care cel putin 100 sa fie clasice

– sa castig cel putin 3 contracte

– sa fac cel putin o iesire ca turist in afara tarii, cel mai probabil in Europa (insa nu mai fac tampenia sa plec 7 saptamani, ca la finalul anului trecut)

– sa invat limba italiana

– sa fac 10 zile de voluntariat Continuă lectura

Rationalizarea raului


„Sunt un dobitoc! Un nemernic, asta sunt! Si mai si pozez in a fi un om cinstit, un om de valoare, integru. Daca ar sti insa toti cei care ma apreciaza ce fac eu in ascuns…”

Era noapte si Mihnea nu putea sa doarma. In urma cu doar cateva ore isi inselase sotia pentru nici el nu mai stia a cata oara. Si nici nu intelegea ce-l impinsese spre a face sex cu o alta femeie. Sex, ca doar nu putea face dragoste cu o femeie pe care o platea. Ajunsese acasa prea tarziu pentru a-si saruta copila de „Noapte buna!”, si prea devreme pentru a-si gasi sotia dormind. Inventase o scuza pentru a-si motiva intarzierea, sotia il crezuse fara nicio problema, ba chiar il compatimise pentru ca nu putuse sa ajunga mai devreme acasa, isi sarutase sotia, mai povestisera putin despre cum isi petrecusera ziua si mersesera la culcare.

stock-photo-business-man-with-prostitute-man-is-paying-for-sex-in-euro-banknotes-58448452

Numai ca, spre deosebire de alte dati, se trezise dupa catva timp si, fara sa vrea, se gandea la Continuă lectura