N-a vrut decat sa te iubeasca…


Nu. Nu doar ea e vinovata. Stiu ca iti vine greu sa accepti, mai ales acum, cand totul e inca proaspat in inima si mintea ta si iti vine sa urli de nervi si, poate, sa te razbuni si tu, asa cum a facut-o ea.

Nu. Nu doar ea e vinovata. Aminteste-ti de toate zilele in care i-ai spus „Da”, ea lasand totul balta pentru a veni sa te vada, dupa care nu i-ai mai raspuns la telefon sau ti-ai cerut scuze spunand ca a intervenit ceva, desi acel „ceva” putea fi lejer amanat. Sau toate razgandirile tale.

Nu. Nu doar ea e vinovata. Cand a venit la tine cu un trandafir in dinti, dupa ce te asteptase ore in sir, pentru ca tu ii spusesesi ca ai treburi de facut, iti amintesti ce a gasit in casa ta? Iti amintesti ochii ei din seara aceea? Continuă lectura

Evaluare onesta


Recent am fost la o nunta iar acolo, deh, ca la nunta: toata lumea vorbea despre toata lumea si facea observatii diverse asupra calitatilor si defectelor celorlalti. Asa ca m-am gasit prins intr-un dialog cu niste amici:

– Cred ca socrul mare si-a luat costum cu trei numere mai mari, pocneste de fericire ca se insoara X! zice unul.

– Ehee, dar daca celalalt baiat se insoara cu tipa cu care se afiseaza, sa vezi cum imbraca hainele de inmormantare, zic eu.

– De ce, Ivan Ilici? Care-ar fi problema daca s-ar insura cu ea? O fi si vreun baiat destept, frumos, cu bun simt, replica un altul.

– Corect, trebuie sa te mai si uiti in oglinda si pe urma sa iesi la „vanatoare”, dar, pentru multi, oglinda e un simplu obiect decorativ, fara vreo alta utilitate.

Episodul asta mi-a amintit de o intamplare petrecuta in satul bunicilor mei:

Intr-o zi, intr-un grup de femei se barfea si, din barfa-n barfa, s-a ajuns la baiatul uneia dintre ele si s-a spus despre el ca e „fudul”. La care mama-sa a sarit ca arsa:

– Baiatu’ meu sa fie fudul??? Neah! N-are cu ce!

Rar parinti care sa fie atat de onesti in evaluarea propriilor odrasle.

 

 

Noe


Mno, n-am avut de lucru si m-am dus ieri sa vad un film. Nu aveam prea multe optiuni, asa ca am ales sa vizionez Noe. Vazusem trailerul si mi se paruse un pic deplasat, dar am zis ca nu strica sa incerc.

Povestea din film e cam asa: Dumnezeu a creat Universul, a creat Pamantul, dar, in urma caderii protoparintilor, oamenii au inceput sa distruga creatia, facand din Pamant un loc dezolant. O mica parte dintre oameni, urmasii lui Set, aleg sa urmeze insa invataturile Creatorului si sa respecte mediul inconjurator, traind in armonie cu tot ce e in jurul lor, in vreme ce marea majoritate, reprezentata de urmasii lui Cain (autorul primei crime din istoria omenirii) alege sa praduiasca si sa distruga, socotind ca oamenii sunt stapanii lumii si pot dispune de ea asa cum doresc. In acest cadru ne apar copilul Noe si tatal sau Lameh care-i explica fiului sau cum stau lucrurile pe Pamant si ce datorie au ei. Numai ca povestea si ritualul ce urma sunt intrerupte de aparitia unui grup de „oameni” condusi de Tubal-Cain (singura referinta biblica apare in capitolul 4 din Geneza, Tubal-Cain fiind „fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier”, urmas al lui Cain), care il ucide pe Lameh (in textul sacru Lameh a mai trait dupa nasterea lui Noe inca 595 de ani!).

Copilul Noe fuge, timpul trece si-l vedem acum adult, casatorit si cu trei copii: Sem, Ham si Iafet, infruntand si el aceleasi provocari si incercand sa-si educe copiii in spiritul in care a fost si el educat. Noe are insa un vis care-l tulbura teribil: Pamantul va fi inundat de ape si toate fapturile vor muri, niciun om nu va mai ramane in viata. Socotind ca visul e de la Creator, dar neintelegand ce anume trebuie sa faca, hotaraste sa mearga impreuna cu familia lui la bunicul sau, batranul Metusala pentru a primi un raspuns. Pe drum ocolesc cetatile „oamenilor”, descopera o fost mina si acolo o fetita ranita grav pe care o iau cu ei, fiind nevoiti sa fuga pentru ca sunt zariti de o hoarda rebela si sa intre pe teritoriul „uriasilor” (Biblia face referire la ei, fara a-i descrie – teologii nu sunt inca lamuriti cine erau acestia) infatisati ca fiind niste creaturi ciudate din piatra. „Uriasii” sunt prezentati ca fiind ingeri care au ales sa-i ajute pe oameni dupa cadere, dezamagiti de modul in care oamenii au ales sa foloseasca ceea ce ei i-au invatat. In fine, ajunge Noe la bunicul sau care-i da o licoare interesanta, Noe o bea si viseaza solutia salvatoare: o arca. La plecare, primeste o samanta pe care o planteaza si ca din senin din samanta respectiva apare o intreaga padure, sursa de materia prima pentru salutara constructie ambitioasa. Uriasii se unesc iarasi cu oamenii in acest proiect maret de a salva partea nevinovata a creatiei (animalele, pasarile, insectele etc, numai oameni nu) si alaturi de cei sase oameni buni se pun pe treaba, timp in care creaturile purced catre arca.  Continuă lectura

Sansele iubirii


Ei, da, de multa vreme ma tot gandesc la asta. Nu c-as fi primul si nu c-as fi vreun intelept, da’ a venit vremea sa pun pe hartie ce mi-a tot trecut prin tartacuta. Am crescut fiind impresionat de tot felul de povesti sau tragedii romantice, cum ar fi Romeo si Julieta sau Madame Bovary. Cam toate povestile astea de iubirea aratau ce se intampla daca obiectul/subiectul iubirii dispare, daca iubirea moare, daca pasiunea se stinge. Emma Bovary vrea sa uite de banalitatea vietii ei printr-o serie de relatii adultere. Respinsa in final de iubitii ei, se sinucide. Romeo si Julieta se sinucid atunci cand realizeaza ca iubita/iubitul nu mai este.
Toti cei care au fost vreodata indragostiti par sa traiasca intr-o lume a lor care este guvernata de cateva repere:
– „suntem facuti unul pentru altul” (astfel crezand ca iubirea lor face parte dintr-un plan cosmic si e plasmuita inca de la facerea lumii)
– „esti de neinlocuit” (am ochi DOAR pentru tine, oricine altcineva nu ma atrage) – mergand pana la fuziune, atat de sudat pare a fi cuplul incat disparitia unui element echivaleaza cu prabusirea lumii intregi
– „te voi iubi pana la moarte” (pana la moartea cui?!)
– „iubirea noastra este unica” (desi cei doi repeta gesturi comune oricarei iubiri)
– „iubirea noastra poate trece peste toate obstacolele” (cei doi lupta impotriva oricarei opozitii pentru a-si salva iubirea).

Iubirea ideala este una totala, o iubire care cucereste, acapareaza, care nu face compromisuri si care este neconditionata. Indiferent de ce se intampla in afara relatiei, iubirea adevarata rezista. Crezul acesta romantic are un anume farmec, dar ideea ca pasiunea poate dura si-a pierdut din forta. De la Spinoza citire: emotiile apar atunci cand percepem o schimbare in situatia noastra. Si, pentru ca schimbarea nu poate tine la nesfarsit, iubirea pasionala dispare (zic unii ca nu dureaza mai mult de 2-5 ani).

Continuă lectura

Despartire


– Trebuie sa stam de vorba, ii spuse el grav. M-am gandit mult la ce traim noi doi si am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne despartim.

Ei nu-i venea sa creada. Oare chiar atat de mult sa se fi inselat in ceea ce-i priveste? Nu se putea! Il iubea si nu pricepea ce sau cine putea sa-i desparta.

– Cine e? Cine e cealalta? il intreba plangand.

– Draga mea, nu e nicio alta, ii raspunse el calm. Chiar nu e nicio alta femeie.

– Dar? Spune-mi care e problema atunci! Vreau sa stiu! Sigur e o alta.

– Problema, ofta el, problema nu e ca ar fi o alta. Problema este ca nu esti tu si n-ai fost niciodata.

Despre sex


In cafeneaua „Lautrec” se asculta muzica buna, se mananca bine, se discuta interesant si, uneori, se trage cu urechea. Asta a facut Mihai in tarziul unei seri calde de noiembrie: a tras cu urechea. Era singur la masa, iar la masa de langa el, o tipa si un tip discutau. Despre ce? Despre sex! Discutau despre sex cu calm si deloc vulgar. Ca si cum ar fi vorbit… despre vreme. Ea, o domnita vopsita blond, imbracata in tinuta casual, sigur corporatista (au ei un limbaj inconfundabil). El parea sa fie un golanas, cu freza ciudata si corp lucrat la sala.

Si, pentru ca i se parea interesant subiectul, Mihai s-a scuzat pentru deranj si le-a cerut permisiunea sa li se alature in dialog. Iar ei au acceptat zambind. Nu de alta, dar Mihai nu e genul care sa para vreun obsedat, ba din contra, l-ai putea confunda cu un monah.

– Prima mea experienta sexuala, spune Dana, a fost, sa nu radeti!, pe la … 11 anisori. Mi-am introdus in creion in vagin. Bine, n-am simtit nimic placut, am simtit o durere usoara. Si nici nu aveam in cap sa imi produc vreo placere. Dar il bagasem acolo ca sa vad si eu ce e inauntru. Si am fost suprinsa ca nu era nimic. N-am scos o vorba despre asta si mi-a si fost rusine. Dar, asta a fost primul meu „contact intim”.

– Hihi! Blondo, la 11 ani? Hihi! Ma faci sa rad, zise Bobo.

– Ce ti-am zis eu sa nu razi? Of, mai bine taceam! Asta e, am facut-o! Sa-mi fie rusine din nou? se supara Dana.

– Hooo! Usor, nu te ambala! Ai rabdare. Ca io ziceam ca 11 ani e o varsta chiar… Continuă lectura

Eroi masculini – ep. 2


La sfarsitul lunii trecute scriam despre barbatii… rabdatori. Rabdatori nu in general, ci strict in relatie cu consoartele/iubitele/prietenele. Azi, trecem la cei care sunt… maleabili. Da’ maleabili, nu gluma.

Gicuta era muncitor in constructii. Genul care se scarpina la coaie mai toata ziua, scuipa seminte, umbla mai mereu cu hainele murdare, iar seara sta cu baietii la bloc si discuta despre fotbal, bani si femei. Si care-si taie unghiile la picioare abia atunci cand observa ca-i rup ciorapii si stau sa faca gauri in incaltari. Vocabularul lui abunda in „misto”, „beton”, „fratie”, „tare”, „manca-ti-as”, „full de bani”si interogatia dubitativ-meditativa „ba, esti nebun?”. Baiat frumusel, harnic in special cand seful era prin preajma, Gicuta castiga lunar cam cat trei profesori cu norma-ntreaga. Si cheltuia cam tot atata. Suparacios din cale-afara, cand nu-i convenea ceva, Gicuta arunca sculele, bombanea si pleca acasa. Noroc ca seful il primea din nou la munca. Se chinuise sa faca scoala de soferi, insa n-avusese prea mare tragere de inima si picase la sala de vreo cateva ori.  O singura suparare avea: ca nu gasise o fata pe sufletul lui. Iar cand gasise, ei, cand gasise, se intamplase ca fata nu gasise si ea un baiat pe sufletul ei. Asa ca, pana la gasirea jumatatii, Gicuta mai babardea Continuă lectura