V-ati luat tara inapoi? :)) Think again!


Dupa alegerile prezidentiale din noiembrie, cand Klaus Iohannis a fost ales presedinte al Romaniei, unii au iesit in strada, altii au iesit pe retelele de socializare si au inceput sa strige diverse lozinci (nu, nu sunt fanul lui Ponta, absolut deloc nu sunt!), dintre care favoritele mele au fost: „Ghinion, ghinion, tara s-a trezit din somn!” si „Ne-am luat tara inapoi!”. Am ras atunci si m-am intrebat cat de orb sa fii sa nu vezi ca in spatele lui Iohannis se afla Vasile Blaga si multe alte personaje din gasca penala a PDL, ca sa nu mai vorbim si de cei din PNL. Am scris atunci si o spun si acum ca ura (pentru ca, in mare parte, asa s-a votat) nu creeaza nimic, ci doar distruge. S-a votat atunci din ura fata de PSD si pentru plecarea lui Victor Ponta, care a platit cu varf si indesat pentru aroganta si suficienta (a platit politic si urmeaza sa mai plateasca).

Daca v-as intreba insa pe cei care ati strigat atunci ca v-ati luat tara inapoi (presupun ca de la PSD ati luat-o inapoi, PSD-ul era dusmanul) daca ati mai striga la fel, cred ca ati raspunde cu jumatate de gura. Cred ca nu va e prea usor sa observati ce se intampla in ultima vreme pe scena politica romaneasca si cam cine e anchetat si arestat. V-ati luat tara inapoi de la PSD? Think again! Nu cumva trebuia sa o luati si de la PDL? Sau PNL? Sau PMP?

De ceva vreme incoace, imi e din ce in ce mai scarba de ce vad ca se intampla. Stiam de multe dintre „combinatiile” ce au aparut in presa, stiam cam ce se ascunde in spatele multora dintre cei care sunt acum in vizorul justitiei, stiu multe dintre mizeriile facute de oameni influenti, de afaceristi si tot felul de „combinatori”. Pe multi i-am Continuă lectura

Frica de intoleranta si esecul crestinismului


In vara anului trecut scriam un text despre ce ar trebui sa faca crestinismul pentru a redeveni autentic, sugerand, dupa cum spunea si parintele Scrima, reintoarcerea in catacombe. Evident, o reintoarcere figurata, pentru ca e greu de crezut ca acum, cel putin in lumea occidentala, care este campioana sustinerii libertatii de expresie (atat timp cat nu spui nimic despre evrei, homosexuali sau alte „categorii”), ar mai fi posibila repetarea istoriei. E greu de crezut, dar nu si imposibil de realizat (oamenii au foarte prostul obicei de a nu invata mai nimic din greselile trecutului).

Si, pentru ca in dialogurile purtate cu mine si cu alti interlocutori am tot ajuns la tema relevantei crestinismului in zilele noastre, la ce mai fac crestinii si la ce nu fac, revin acum cu cateva idei. Fac de la bun inceput cateva precizari:

– am fost educat intr-un spirit crestin, nu insa la modul habotnic

– imi e greu sa spun daca sunt sau nu credincios, mai degraba nu; sunt, oarecum, intre linii (nu intre a fi teist sau ateist – imi e oarecum imposibil sa nu cred ca exista Dumnezeu -, ci intre a asculta sau nu de ce spune Dumnezeu)

– dezavuez comportamentul celor care incearca sa combata tabara cealalta folosind argumente de tipul „om de paie”.

Vremea in care traim pretuieste enorm corectitudinea politica si pare sa puna un pret urias pe un slogan, cred eu, gaunos, anume „Nu-l deranja pe cel de langa tine!”. E, in fond, o diferenta uriasa intre a nu-l deranja pe langa tine (ceea ce impune o cenzura pornita din a te gandi la cum se simte celalalt, la valorile sale, iar teoria mintii, care se dezvolta in noi cam de pe la 5 ani, ne ajuta sa ne comportam asa. Posibil, totusi, sa deranjezi, dar sa faci un bine), a nu face altuia ceea ce tie nu iti place (cenzura ce are ca punct de pornire evaluarea lucrurilor care nu iti convin si evitarea infaptuirii lor in relatiile cu ceilalti si care poate crea probleme serioase pentru ca, poate, tu nu esti deranjat de anumite comportamente, dar altii sunt) si a face altora ceea ce ti-ar placea ca ei sa iti faca tie. A se observa ca, Continuă lectura

Final de an…


De cand ma stiu sunt un mare imprastiat, genul angrenat in multe chestiuni in paralel, care foarte rar are un plan, dar care se adapteaza foarte bine si repede pe parcurs, care nu se prea sperie de schimbari sau provocari, ci le ia ca pe niste oportunitati. Anul acesta imi propusesem urmatoarele:

– sa (re)citesc 100 de carti (nu de bucate!) – 20

– sa vad 200 de filme, dintre care cel putin 100 sa fie clasice – app. 80, dintre care doar vreo 20 clasice

– sa castig cel putin 3 contracte

– sa fac cel putin o iesire ca turist in afara tarii, cel mai probabil in Europa (insa nu mai fac tampenia sa plec 7 saptamani, ca la finalul anului trecut)

– sa invat limba italiana – nu m-am apucat de ea

– sa fac 10 zile de voluntariat – greu de zis, depinde cum evaluez asta, prefer sa spun ca nu am reusit

– sa castig 25 de meciuri de tenis, 10 la simplu si 15 la dublu (cu adversari care au mai multa experienta decat mine) – mi-am continuat antrenamentele si am stat cuminte Continuă lectura

De Craciun…


Nu stiu cat sunt de in masura pentru a scrie ceva legat de… Craciun. Motivele sunt multiple: n-am crezut niciodata in Mos Craciun / Mos Gerila, ma irita disperarea celor din jurul meu care se arunca in super/hypermarketuri ca lupul flamand in stana, nu suport cadorisirile cu ocazia asta, contrastul urias intre ieslea din Betleem si dezmatul culinar practicat de „credinciosi”. Si as mai putea insira vreo cateva. Cand eram copil sau adolescent, asociam perioada asta cu cadouri, bunici, familie, colinde, iesiri cu grupul de amici, bucurii facile. Sa tot fie vreo 15-16 ani de cand mi s-a schimbat paradigma si astept sa se duca mai repede zilele astea. Daca vreau sa petrec timp impreuna cu cineva, nu astept Craciunul. Daca vreau sa fac un cadou, la fel. Cant foarte des colinde, iar in masina am cateva albume cu cantece legate de aceasta sarbatoare (promit ca, intr-o zi, sa si inregistrez vreo cateva si sa le postez pe aici, ca tot zicea lumea ca am voce buna).

Si totusi, in seara aceasta ma simt intr-o dispozitie Continuă lectura

Dragii mei concetateni,


care veti vota maine avand ferma convingere ca nu doar va veti implini o datorie civica, ci veti si pune serios umarul la (a cata oare?) inlaturare a comunistilor.

Ma bucur din toata inima ca va pasa de ce se intampla in tara asta si va felicit pentru excelenta capacitate de mobilizare. Ma bucur ca va pasa, mai ales, de drepturile compatriotilor nostri aflati peste hotare, de dreptul lor la vot. Stiu ca am imbatranit si mi-ar placea sa ma corectati daca gresesc, dar si in anii precedenti, cand au fost la fel de multe sectii de votare (si, daca toti cei aflati in strainatate ar fi vrut sa voteze, tot n-ar fi putut vota), ati manifestat acelasi spirit civic si ati pus aceeasi presiune (bazata, evident, pe o excelenta cunoastere a legii electorale) pe cei care erau atunci la putere. Apreciez din toata inima ca ai nostri compatrioti aflati peste hotare sunt obisnuiti sa respecte legea, atat de obisnuiti incat se inscriu la Consulate ca avand domiciliul in tarile in care au ales sa lucreze. Iar asta mai ales in Franta, unde sunt fix 47. Da, atatia sunt inscrisi la Consulatul roman din Paris. Si unde, pe 25 mai, la alegerile europene au ales sa voteze fix 800 de oameni. Sper ca intelegeti cat de logica e intrebarea voastra legata de Continuă lectura

O palarie ce pare mult prea mare…


Hai sa o spun deschis: aveam de gand sa votez cu Klaus Iohannis pe 16 noiembrie! Aveam, pentru ca, dupa ce am urmarit „dezbaterea” din seara aceasta, pe cuvant daca mai stiu ce sa fac. Il stiu pe Iohannis inca de cand a ajuns primar si mi-am permis, student fiind, sa-i spun atunci cand sustinea ritos ca a fost ales de sibieni pentru programul pe care l-a avut ca a fost votat pentru ca oamenii se saturasera de disputele clasice PSD-CDR (apropos, nu cred ca CDR a avut primar mai prost decat Condurat, care a ajuns apoi pe la PRM!!!) si stiau ca „sasul e gospodar”. A zambit fals si si-a continuat discursul. Pentru cum arata Sibiul acum, jos palaria! E meritul lui Iohannis si al echipei FDGR. In postarea anterioara chiar faceam trimitere la un episod foarte putin cunoscut si care-l punea intr-o lumina foarte favorabila pe primarul Sibiului.

Si, sincer, mi-e sila de Ponta si tot ce reprezinta el. Si duminica eram convins ca voi vota cu Iohannis. Nu pentru ca Sibiu. As fi votat cu aproape oricine ar fi intrat in turul secund drept contracandidat pentru premierul in functie. Pana in seara asta. N-am avut de lucru si m-am uitat la asa-zisa „dezbatere” de la Realitatea TV, „moderata” de Rares Bogdan (penibil personaj!). Si a inceput nenea asta sa faca o introducere de ma gandeam ca nu mai apuca invitatii sa scoata o vorba, asa de mult a vorbit, vreo 4-5 minute. Dupa care a inceput show-ul cu votatul celor din diaspora. Deja ma calca pe nervi subiectul pentru ca este IRELEVANT! Da, chiar irelevant. Adica, sa vedem, cica sunt vreo 3,5 milioane de romani in afara granitelor si doar vreo 7% din ei au catadicsit sa voteze. Aha, si pentru asta a iesit Continuă lectura

Da’ io cu cine votez?


Mno, uite ca acusi se face duminica si iar suntem chemati sa ne alegem prezidentul. Super republica semi-prezidentiala ce ne aflam cu presedinte care are mai multe atributii in politica externa si cate ceva de facut – nu prea multe, ca se-nvata – aci prin batatura. Si nu stiu cum se face, da’ anu’ asta e inflatie de candidati. Adica de insi din astia care vor sa ne faca bine. Ca eu asta cred ca-i mana in lupta: convingerea ferma ca au o misiune nobila si vor neaparat sa le oferim sansa de a o duce pana la capat.  Asadar avem 14, da, 14 personagii care vor sa fie votate. Si ma uit io asa, cum se uita curca-n lemne, la toti cei 14. Si pe cuvant daca ma trag inima sau mintea cu adevarat inspre unul dintre candidati. Sunt cativa care nici macar nu merita luati in calcul, gen Branza, Hunor, Diaconescu, Szilagyi, Rotaru, CVT, Amaritei si Funar si sincer nu pricep cum de-au strans oamenii astia atatea semnaturi pentru a li se putea valida candidatura. Raman ceilalti, cu notorietatea mai mare in acest moment, cu sprijin mai serios si finante deloc subtiri.

S-au tot aliniat in jurul lor diverse personalitati, zic ele in functie de afinitati si principii (asa se numesc oare acum interesele?). S-au tot scos in campania asta cutite lungi pe masa cu care s-a sperat sa se taie adanc in reputatia contracandidatilor sau, daca nu a lor, macar a celor din anturajul acestora. Am aflat, brusc, Continuă lectura