Semne bune anul N-are!


A mai inceput un an si, contrar urarii traditionale, vedem rapid ca „semne bune anul… n-are”. Si cum ar putea sa aiba cand ni se arata, pentru a cata oara, ca suntem mult in spatele lumii civilizate si ca trebuie sa ni se explice iar si iar chestiuni, zic eu, elementare? Cum ar fi faptul ca fiintele care-s mai slabe decat noi nu sunt niste animalute dragute de care putem dispune dupa bunul plac, mai ales la adapostul securizant al unor texte din Scripturi amestecate cu intelepciunea populara („bataia e rupta din rai”) si scuza larg invocata ca nu mai poti rezista in anumite momente si atunci, cu dragoste, aplici „disciplina”.

Toata povestea asta cu familia Bodnariu (asupra careia imi e greu sa ma pronunt pentru ca nu stiu ce s-a intamplat acolo) a polarizat societatea noastra, societate renumita pentru cat e de progresista si preocupata de binele celor mai slabi (ca doar de aia aproape doua treimi dintre parintii romani recunosc ca-si bat copiii).

Personal, imi vine sa fac lobby pentru introducerea unor cursuri ce ar trebuie absolvite (da’ pe bune) inainte de a avea partener de viata sau copil. Si sa fie cu un soi de instructiuni clare, ca la electrocasnice: „a nu se …„. Ce-o fi atat de greu de priceput ca nu e normal sa-ti bati copilul, nu pricep! Pana mea, cand vezi o gagalice de 10-15 kilograme fiind trasa de ciuf, trasa de ureche, palmuita (fie chiar si „doar” la fund), nu poti sa nu te gandesti la cat e de neajutorata fiinta respectiva. Ca la iubire nu-ti fuge mintea decat daca esti oleaca plecat pe campii… Mana aceea care mangaie n-ar trebui niciodata sa bata, dar niciodata! (citesc ca unii sunt de acord cu asta, tocmai de aia apeleaza la nuia, urzica etc.)

„Da’ ce sa faci cand plodul urla si face ca toti dracii? Ca-ti creste zaharul, ca esti om si tu!” Ce sa faci? Sa stai calm, aia sa faci, ca de aia tu esti adult. Si sa incerci sa intelegi de ce face asa. Si sa pricepi ca ala mic nu poate intelege cat si cum intelegi tu, sa vezi un pic cam cum e cu circuitele sale neurale etc. Da’ asta ar insemna sa te documentezi oleaca, deci sa depui efort si sa iesi din zona aia confortabila in care crezi ca „si eu am luat-o uneori de la ai mei, asa o palma, da’ meritat, si n-am murit si ia uite ce bine am iesit!” si sa pui mana pe carte. Si-ar trebui sa-ti spuna si bunul simt ca bataia e o porcarie. Daca nu crezi asta, as vrea sa vad cat esti de dispus sa fii „disciplinat” atunci gresesti, nu intelegi (desi ti s-a spus de o mie de ori) si tot calci in strachini: ai fi de acord cu o palma la fund (normal ca nu, daca esti femeie si ti-ar da seful, barbat, o palma la fund ar fi direct hartuire sexuala), tras de par sau de urechi? Cu dragoste, evident, altfel nu. O sa zici ca nu, ca tu esti adult si ca bataia e umilitoare si tot asa. Aha, da’ pentru copil cum crezi ca e? Mai ales atunci cand vine din partea celor care sunt DATORI sa-l iubeasca neconditionat si sa aiba grija de el… Sa nu-mi spuna nimeni ca nu stiu cum e si ca e simplu sa vorbesti atat timp cat nu ai trecut pe acolo, ca in febra momentului nu mai judeci normal si tot asa! Sa nu-mi spuna pentru ca stiu ce-nseamna sa te frece la cap un pui de om si stiu cum e sa-ti musti limba si sa-ti inghiti cuvintele pentru a nu spune ceva nepotrivit… Copil fiind am incasat-o si eu de la ai mei (uneori pentru niste motive ce-mi par acum de-a dreptul hilare ori stupide) si cred ca existau destule metode pentru a fi corijat, fara a se trece direct la bataie. Am proaspat in minte un episod de acum vreo 6-7 ani cand, plimbandu-ma prin centrul unui oras, am observat in fata mea un cuplu care insotea un baietel de vreo zece anisori si care plangea in hohote. Se vedea ca nu erau parintii lui. I-am urmat si, dupa vreo douazeci de metri, au ajuns la un ins la vreo 40 de ani care era destul de agitat si tinea de mana un alt copil, de vreo 5-6 ani. Mi-am dat seama ca e tatal celor doi copii si ca primul se pierduse. Si, in loc sa citesc pe chipul lui bucuria ca i-a fost adus baiatul, observ ceva ce m-a blocat: idiotul ii arde o palma de-l da jos! Am fost atat de socat de episodul respectiv incat n-am putut sa zic nimic sau sa sun macar la Politie pentru a raporta ce am vazut. Sigur, multi ar spune ca parintele a reactionat corect, desi a exagerat (ei doar l-ar fi tras de ureche probabil), ca daca se pierdea copilul, ca cine stie ce-o fi fost in inima lui de tata si ca era normal sa fie nervos. La drept vorbind, astora le-as zice simplu: „Hai, sictir!”.

O alta veste buna pentru lumea asta simpatica si care a avut orgasme dupa alegerea lui Iohannis este ca Presedintele s-a intors din vacanta, e bine, sanatos, ceea ce ne doreste si el noua si scrie din nou pe facebook (atunci cand nu scrie, e bai mare si intram la pareri), iar in ce priveste cazul familiei Bodnariu suntem informati ca ‘mnealui e preocupat. Nu stiu cine se ocupa de departamentul de comunicare la Cotroceni, da’ e bun de dat exemplu la „Asa nu”.  Cat despre domnul Presedinte, eu as vrea sa lase preocuparea si sa actioneze. In interesul copiilor, se-ntelege.

Mai aflam la inceput de an si cine sunt cei care au girat/scris multimea de carti semnate de baieti simpatici gen Becali si Voiculescu, care au luat in serios argoticul „facultate” si, nu doar atat, dar au transformat Jilava si alte „universitati” in adevarate scoli post-doctorale, unde cunostinta lor a crescut fix ca-n povesti, ei scriind intr-un an cat altii in zece! Si cand te uiti pe lista aia nici nu stii daca sa razi sau sa plangi. Oricum, e ciudat ca a aparut, pentru ca romanii au cu cartea cam acelasi gen de relatie cum are dracul cu tamaia. Si e important ca e publica pentru ca ne arata, pentru a cata oara?,  ca educatia este la noi un mare cacat si ca nu ne pasa deloc de asta. A inceput sa nu ne pese in urma cu mult timp, da’ macar acu’ douazeci de ani daca intalneai un absolvent de facultate aveai cat de cat convingerea ca omul ala stie cat de cat ceva. Ce avem acum? Multi idioti cu pretentii! Asa ce imi place sa discut cu unii de prin multinationale ca mai degraba as manca mere padurete decat sa-i aud vorbind. Cum iti explica ei intr-o romgleza scarboasa cat e de importanta slujba lor de doi bani si cum nu s-ar mai invarti planeta asta daca n-ar fi ei! Ce i-as mai privi razand in hohote aruncati intr-o arena unde sa fie terorizati de un leu vorbitor care sa strige la ei: „Zi, jivina, cand se scrie <<sau>> legat sau dezlegat!!!” si, daca nu stiu, leul sa invite un elefant sa le arda cate o liana la curul gol. Si nu erau de-ajuns prostii cu pretentii ca avem acu’ si o multime de hoti cu titluri universitare si cu interese serioase… Si ne mai suparam ca universitatile noastre sunt in coada clasamentelor… Sau ca astia tineri sunt analfabeti functional… Pai, daca oamenilor care apar pe lista aceea, oameni care ocupa, totusi, niste functii de raspundere, nu li se pare nimic in neregula sa gireze aparitia unor asemenea productii academice, oare le pasa de tezele de licenta? Ei, as!…

Cea mai buna veste vina insa din minunata Germanie, tara aia condusa de iubita doamna Merkel care vrea sa ne invete pe toti astia mici si prosti cum e cu  solidaritatea si vrea sa ne bage pe gat valorile umaniste. Ceea ce s-a intamplat in Koln, Stuttgart etc. e grav. Dar muuult mai grav este ca a fost nevoie sa treaca cinci zile pentru ca publicul larg sa afle, si asta doar la presiunea creata prin retelele sociale (si nu-s atat de sigur ca madam Merkel n-a avut o discutie cu mister Zuckerberg)… Cred ca ma apuc iar de citit 1984. Nu de alta, da’ as vrea sa-mi improspatez memoria si sa nu fiu luat prin surprindere. Exagerez oleaca. Sau nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s