Am o problema…


Hei, tu! Da, da, tu! I have a problem… You have a problem… We have a problem!!! O stiu eu, dar o stii si tu… Sunt parte din ea… Esti parte din ea… Suntem ea… Si nu e noua, e veche, e plina de praf, si totusi cate-o adiere, cate-o briza se incapataneaza sa o tot curete si sa mi-o aduca iar si iar in fata ochilor pe care-i tin inchisi. Si iar o vad cu ochii insangerati, si iar o aud in linistea pe care-o vreau asurzitoare… Nu e doar dor, pierdere, despartire, absenta, lipsa, mahnire… E mai mult decat fiecare dintre ele, mai mult decat suma lor… Si oricat m-as gandi, si oricat as scrie, si oricat as vorbi, si oricat mi-as vorbi, si oricat ti-as vorbi, si oricat as striga, si oricat as rade sau oricat as plange sau as canta, oricat degetele ar aluneca peste clape… ei bine, cuvintele nu-s de-ajuns, sunetele tot nu acopera golul… Pot rosti la nesfarsit toate cuvintele din lume si pot canta fara oprire toate combinatiile de sunete si pot plange toate lacrimile si pot zambi toate zambetele si exersa toate grimasele si tot nu e de-ajuns… Nimic nu e de-ajuns fara o replica din partea ta. Ti-am scris, ti-am cantat, te-am sunat, te-am invocat, te-am cautat, te-am amintit… si nu-mi raspunzi… Te-ascunzi in tacere, in franturi de amintiri, in crampeie de ganduri, in vise, in culorile apusului, in clipocitul paraielor si nu-nteleg mai nimic din toate astea… poate pentru ca nu-s atent, poate pentru ca echivocul e intentionat… poate pentru ca… poate ca… poate pentru… poate… poate ca cineva ar trebui sa-ti spuna sau sa-ti arate ce-ar trebui sa auzi sau sa vezi atat de clar. Si-atunci… mai bine nu. Mai bine nu vezi si nu auzi si nimeni nu-ti spune nimic…

(Si totusi… uneori am impresia ca ar fi de-ajuns sa intind mana: atat esti de aproape. Ca si cum as sta pe malul marii si as vedea valurile spargandu-se in stanci si stropindu-ma, ca si cum as dormi in iarba si as auzi rasul tau in cantecul greierilor, ca si cum m-as plimba printr-o livada si mi-as trece degetele printre frunzele pomilor cautand fructele… Aproape ca te simt, dar nu pot exprima asta, si nici nu ma simt usurat pentru ca n-am un raspuns, e doar dor, durere si speranta, amestec dureros care-mi curge prin vene si-mi paralizeaza muschii si vointa… de asta ti-am scris… ca sa-mi alin durerea si sa-mi inabus… degeaba… doare mai tare…)

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s