Cand simti ca viata nu mai are sens fara el/ea…


Nu, nu e despre atunci cand ai fost parasit(a). E despre moarte. A trecut aproape o luna de la moartea unuia dintre amicii mei, timp in care m-am tot gandit la el, la familia lui si la mine, ca observator oarecum neutru si destul de putin implicat, incapabil sa inteleaga pe deplin drama prin care cei cu adevarat apropiati trec. In toata aceasta perioada am putut fi atent la nuante pe care le-am scapat si m-am tot gandit la ce as putea face eu pentru familia lui. In fine, ceea ce urmeaza nu tine de concluzii savante, ci sunt doar ganduri despre moarte si cateva „strategii” pentru a trece prin aceasta experienta a pierderii definitive a cuiva drag.

Admitem cu totii ca suntem muritori. E o platitudine asta, nu vreun secret al lui Polichinelle. Aceasta realitate nu este una diafana, ci una trista, tragica, un destin la care suntem condamnati inca de la inceput: ne nastem cu o condamnare la moarte in buzunar. Ne traim insa linistiti vietile pana cand „aflam” subit ceea ce stiam deja. Intelegem brusc ca suntem muritori. Si totusi, stiam acest lucru, ne era cunoscuta aceasta realitate, doar ca nu eram constienti de ea. Nici moartea celor dragi nu ne invata ceva ce nu stiam: ca oamenii sunt Continuă lectura

Anunțuri