Amintiri din copilarie…


Era vara. Torida. Umbla pe ulite imbracat intr-o haina lunga de in, incaltat in sandale, purtandu-si parul lung si barba neingrijite. Le vorbea oamenilor de toate: sa nu mai bea, sa nu-si mai altoiasca muierile, sa nu-si mai bata animalele si sa aiba grija de prunci. Dormea pe unde putea, iar dupa vreo cateva zile devenise deja cunoscut in tot satul. Femeile, mai miloase, veneau sa-i aduca mancare si sa mai asculte vorbele lui mustratoare, dar, in acelasi timp, mangaietoare pentru sufletele lor necajite.

– Proorocule – ca asa incepuse sa-i zica lumea -, uite, ti-am adus niste mancare ca poate te-o fi razbit foamea, zise tata Veta si-i intinse un cos in care era un sufertas cu ciorba, niste cartofi prajiti, o bucata de branza si una de mamaliga.

– Saru’ mana si bogdaproste! raspunse tanarul, lua cosul si ridica stergarul ce acoperea mancarea: un sufertas cu ciorba, niste cartofi prajiti, o bucata de branza si una de mamaliga. Cartofii astia sunt prajiti cu ulei sau cu untura?

– Cu untura, maica, cu untura, ca-s amarata si n-am bani de ulei, spuse tata Veta.

– Apai, sa-i iei de-aici. Ca Dumnezeu zice ca nu-i bine sa iei viata la animale. Hai, ia-i! Alelalte raman. Da’ lingura n-ai pus? A? Cauta in cos. Nu era. Nu-i nimic, bre, las’ ca beau ciorba.

– Ia-uite-al dreacu’! Face nazuri. Fa, da’ proaste mai sunteti! Ca-l invatati cu narav. Ia sa-l lasati sa vaza luna-n apa si p’orma mananca si bolovani. Ptiu! facu nea Vasile Francu si se indeparta bombanind.

Vreo doua saptamani statu tanarul prin sat. Pleca asa cum si venise: neanuntat.

Tanti L. si nea G. stateau cam la marginea satului. Se mutasera acolo dupa ce inundatiile din anii ’70 le stricasera casa si gospodaria. Aveau trei fete: doua maritate la oras, una intr-o comuna vecina. Ar fi vrut si ei sa aiba un baiat, da’ nu le daduse Dumnezeu. In fiecare vacanta insa, baiatul fetei mijlocii venea la ei: il crescusera pana pe la vreo 6 ani si il iubeau ca pe ochii din cap. Nea G. il invatase sa scrie si sa citeasca inca de cand avea vreo 4 ani, il lua cu el pe la coasa, iar tanti L. il ducea mereu cu ea la biserica. In vara cu „proorocul”, baiatul avea 13 ani si se cam suparase ca incepuse sa vorbeasca gajait, iar glasul lui frumos, ca de fetita, se transformase intr-atat incat ai fi zis ca-i vocea lu’ ta’su.

Se linistise lumea cu nebunul ce se credea trimisul lui Dumnezeu in sat. Era sfarsit de august, vremea aceea minunata cand incep sa se coaca rosiile de gradina, serile deveneau racoroase, Soarele se culca mai devreme si copiii nu se mai scaldau in garla, speriati de o vorba din batrani ce zicea simplu: „s-a pisat cerbu-n apa, nu va mai duceti!”. Si copiii nu se mai duceau.

– Mamaie, ma duc pe poiana! Vin dupa ce apune Soarele! zise baiatul catre tanti L. si iesi pe poarta.

Trecu peste drum, sari parleazul si merse asa, pe poteca, vreo cateva sute de metri. Cauta cu privirea un loc in care sa poata sta sa cante. Avea in mana o carte cu cantece religioase si ar fi vrut sa poata canta in liniste, incercand sa se obisnuisca cu noul sau glas. Ca era o mare diferenta: din „boy soprano” (nu stia termenul la vremea aceea) direct bas-bariton! Sari peste un sant, trecu prin porumb si se urca intr-un nuc inalt de vreo 7-8 metri. De-acolo vedea tot. Si, mare lucru, nu-l vedea si, credea el, nici nu-l auzea nimeni.

– ‘Tu-i anafura ma-sii! Al dreacu…

– Tudore, ce-ai,ma? il intreba tanti Mia. Tanti Mia statea la doua case de nea Gicu si tanti Licuta si avea trei copii: Adita, Nicoleta si inca unul, mic. In seara aceea, statea pe niste lemne cu tanti Maria si inca doua vecine si asteptau toate sa vina vacile de pe poiana.

– Ei, am. N-am nimic.

– Ce-ai, ma, de dracui? Cin’ te-a suparat? insista tanti Mia.

– Proorocu’, raspunse nea Tudor inciudat.

– Care prooroc, ma? intreba o alta vecina.

– Proorocu’, fa, proorocu’, bodogani nea Tudor.

– Pai nu plecase? intreba Adita.

– A plecat. N-a plecat, lua-r-ar un drac sa-l ia de prooroc! Sta intr-un nuc si canta, le mai spuse nea Tudor si pleca mai departe.

– Adita, ia du-te, mama, si vezi, zise tanti Mia.

– Mama, io nu ma duc ca mi-e frica. Du-te tu!

– Ia, hai, fa, sa mergem sa vedem. Da’ striga-l pa vecinu’ sa vie si el cu noi.

Dupa doua minute se pornira la drum. Sarira parleazul si o luara pe poteca. Pe drum facura cateva cruci, rostira niste „Doamne-ajuta!” si se sfatuira cum sa faca sa-l prinda.

– Mergem incet, vorbim in soapta si-l gasim. Asta concluzionasera.

Soarele incepuse sa coboare si colora cerul in niste nuante superbe. Linistea era sparta de glasul placut al unui puber.

– Gata, l-am gasit! Sssht, in liniste, sa nu-l speriem. Hai, incet sa nu ne auda.

– Fa, da’ frumos mai canta proorocul.

Numai ca baiatul terminase un cantec si vazu trupa de soc. Asa ca… tacu.

– Unde-i, fa, il vezi? zise tanti Maria.

– Nu vad. Tudor a zis ca e intr-un nuc.

– O fi, da’ in care? Ca-s mai multi nuci pe-aici!

– Mio, asta nu-i proorocu’, fa, ca ala nu canta asa. Ala canta mai subtire, stiu io ca am fost pa la el, spuse una dintre vecine.

– Danut, tu esti, ma? Zi, ma, Danut, tu esti?

Nimic.

Tanti Mia incepu si ea sa cante. Dinspre nuci, niciun raspuns. Nucii erau … de plumb.

– Mai, Danut, zi, ma, unde esti!

– Nu e niciun Danut, sunt eu, Ivan, veni intr-un tarziu raspunsul din coroana nucului.

– Ptiu, bata-te sa te bata ca ne-ai speriat c-am crezut ca iar a venit proorocu’ la noi in sat. Da-te jos si hai sa mergi acasa ca poate te cauta ma-ta mare.

– Nu ma dau, mai stau aici. Si mamaia stie unde sunt ca i-am zis ca vin dupa ce apune Soarele.

Vreo doua saptamani a umblat intamplarea prin sat de-i era rusine copilului sa mai si mearga la joaca. Dar timpul e uneori prietenul omului si, cum trebuia sa inceapa scoala, au venit parintii sa-l ia la oras. Si uitarea s-a asezat ca o plapuma pe memoria comunitatii rurale asa ca, in vacanta de iarna, nimeni n-a mai pomenit de episodul din vara.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s