Evaluare onesta


Recent am fost la o nunta iar acolo, deh, ca la nunta: toata lumea vorbea despre toata lumea si facea observatii diverse asupra calitatilor si defectelor celorlalti. Asa ca m-am gasit prins intr-un dialog cu niste amici:

– Cred ca socrul mare si-a luat costum cu trei numere mai mari, pocneste de fericire ca se insoara X! zice unul.

– Ehee, dar daca celalalt baiat se insoara cu tipa cu care se afiseaza, sa vezi cum imbraca hainele de inmormantare, zic eu.

– De ce, Ivan Ilici? Care-ar fi problema daca s-ar insura cu ea? O fi si vreun baiat destept, frumos, cu bun simt, replica un altul.

– Corect, trebuie sa te mai si uiti in oglinda si pe urma sa iesi la „vanatoare”, dar, pentru multi, oglinda e un simplu obiect decorativ, fara vreo alta utilitate.

Episodul asta mi-a amintit de o intamplare petrecuta in satul bunicilor mei:

Intr-o zi, intr-un grup de femei se barfea si, din barfa-n barfa, s-a ajuns la baiatul uneia dintre ele si s-a spus despre el ca e „fudul”. La care mama-sa a sarit ca arsa:

– Baiatu’ meu sa fie fudul??? Neah! N-are cu ce!

Rar parinti care sa fie atat de onesti in evaluarea propriilor odrasle.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s