Regatele prostesti ale adultilor si lumea fascinanta a celor mici, a micilor printi si printese


Una dintre cele mai placute lecturi ale copilariei a fost scurta lucrare a lui Antoine de Saint-Exupéry, Micul Print. Cartea aceasta este una dintre cele mai cunoscute lucrari literare si se afla in topul celor mai vandute carti, fiind tiparita in peste 140 de milioane de exemplare. Pentru ca de ceva vreme ma tot bantuia un citat din cartea aceasta, am recitit-o. Daca la varsta inocenta a copilariei sau a copilariei inocente am socotit-o o povestioara draguta, care prezenta calatoria unui mic print prin Univers, acum, prin prisma anilor ce m-au trecut si prin care am trecut, perspectiva s-a schimbat. Intr-o lume impanzita de carti de auto-cunoastere, de manuale pentru o viata fericita, de tot felul de lucrari superficiale care abunda in platitudini, intr-o lume plina de oameni nefericiti care cumpara in nestire aceste carti, Micul Print este un veritabil manual de educatie.

index

Totul incepe cu o intamplare trista, al carei protagonist este un copil al carui desen nu era inteles de oamenii mari si seriosi si fusese sfatuit sa lase desenele si sa se ocupe de geografie, istorie, aritmetica si gramatica. Astfel, visul sau de a fi pictor Continuă lectura

Am fost un MARE PROST…


…si mi-e rusine ca m-am lasat pacalit si am votat un papagal de talia lui Crin Antonescu la prezidentialele din 2009!

Am fost azi la vot si, dupa cum arata exit-poll-urile, n-am votat cu niciunul dintre castigatori. Mai in gluma, mai in serios, asa pot sa-i injur in liniste pe toti cei alesi, fara sa mi se spuna ca n-am dreptul sa comentez pentru ca am stat acasa. Nu am de gand sa fac vreo evaluare a ce s-a intamplat, ori a estimarilor: sunt altii care de cateva ore tot latra pe la diverse posturi de televiziune, in functie de agenda pe care-o au si uniti dupa preferinte sau tampeli comune. Dar, din cate se pare, PNL-ul a luat 14%. Uite ca, sub conducerea lui Crin Antonescu, PNL-ul s-a convins de intelepciunea populara, aceea care afirma simplu ca nu se face primavara cu o singura floare. In cazul lor, din pricina incapatanarii unei flori, care s-a crezut un intreg camp de flori, din primavara aia ce dorea sa fie de 25%, a ramas o iarna de vreo 14%! Ca, asa-i in politica. Acu’ sa vedem daca nenea Antonescu se tine de promisiune. Care? Aceea ca, daca partidul Continuă lectura

Imbold pentru a merge maine la vot


Daca postul anterior nu v-a convins sa mergeti maine la vot (nu ma intereseaza cu cine votati, treaba voastra, nu am de gand sa fac vreo analiza a mesajelor din campanie sau a doctrinelor politice, sau a partidelor etc si nici nu vreau sa indemn pe nimeni sa voteze cu un partid/candidat(a) anume), sper ca filmuletele de mai jos sa o faca.

E drept ca suntem departe de versurile Imnului Europei, ca numai frati uniti nu suntem, ca prietenia intre popoarele europene e doar o poveste frumoasa, ca numai crestina si in cautare a Tatalui lumii nu mai este Europa, dar ingemanarea dintre versurile lui Schiller si muzica lui Beethoven este superba, mai ales cand este redata sub bagheta maiastra a lui Continuă lectura

Cum am fost eu convins ca TREBUIE sa merg sa votez


Dupa cum bine se stie, duminica, 25 mai, avem alegerile europarlamentare. Si m-am tot gandit eu ca n-are rost sa merg sa votez. Ca m-am saturat de toti, ca listele alea cu candidati abunda de personaje dubioase, de insi cu care nu-s afin, in care nu ma recunosc si pe care nu-i vad capabili sa ma reprezinte la Bruxelles. Pe langa asta, mi-au mai si zgariat retina sloganurile (foarte neinspirate) si afisele electorale (cine-o fi dat bani pe oribilitatile alea???). Asa ca eram convins ca duminica nu voi calca in sectia de votare si voi privi cu nepasare la cum se duc oamenii sa puna stampila. Asta pana azi dimineata.

Ce s-a intamplat? Pai, nimic deosebit. Am fost sa beneficiez de serviciile unei doamne frizer si ale unei domnisoare manichiurista-pedichiurista. Si-acolo am avut parte de urmatorul dialog:

„- Domnu’ Ivan, mergeti duminica la vot? Continuă lectura

Copilarii


– Ce? isi intreaba copila mama.

– Mami, nu e politicos sa intrebi „Ce?”, ii raspunde tanara mama mogaldetei de cativa anisori.

– Nuuu? dar cum sa spun? se miorlaie copilita.

Image

– Pai, cand nu ai inteles ceva si vrei sa ti se repete, nu spui „Ce?”, ci „Poftim?”, raspunde mama.

– Da’ de ce sa zic „Poftim” ca nu dau nimic?!

Evaluare onesta


Recent am fost la o nunta iar acolo, deh, ca la nunta: toata lumea vorbea despre toata lumea si facea observatii diverse asupra calitatilor si defectelor celorlalti. Asa ca m-am gasit prins intr-un dialog cu niste amici:

– Cred ca socrul mare si-a luat costum cu trei numere mai mari, pocneste de fericire ca se insoara X! zice unul.

– Ehee, dar daca celalalt baiat se insoara cu tipa cu care se afiseaza, sa vezi cum imbraca hainele de inmormantare, zic eu.

– De ce, Ivan Ilici? Care-ar fi problema daca s-ar insura cu ea? O fi si vreun baiat destept, frumos, cu bun simt, replica un altul.

– Corect, trebuie sa te mai si uiti in oglinda si pe urma sa iesi la „vanatoare”, dar, pentru multi, oglinda e un simplu obiect decorativ, fara vreo alta utilitate.

Episodul asta mi-a amintit de o intamplare petrecuta in satul bunicilor mei:

Intr-o zi, intr-un grup de femei se barfea si, din barfa-n barfa, s-a ajuns la baiatul uneia dintre ele si s-a spus despre el ca e „fudul”. La care mama-sa a sarit ca arsa:

– Baiatu’ meu sa fie fudul??? Neah! N-are cu ce!

Rar parinti care sa fie atat de onesti in evaluarea propriilor odrasle.