Noe


Mno, n-am avut de lucru si m-am dus ieri sa vad un film. Nu aveam prea multe optiuni, asa ca am ales sa vizionez Noe. Vazusem trailerul si mi se paruse un pic deplasat, dar am zis ca nu strica sa incerc.

Povestea din film e cam asa: Dumnezeu a creat Universul, a creat Pamantul, dar, in urma caderii protoparintilor, oamenii au inceput sa distruga creatia, facand din Pamant un loc dezolant. O mica parte dintre oameni, urmasii lui Set, aleg sa urmeze insa invataturile Creatorului si sa respecte mediul inconjurator, traind in armonie cu tot ce e in jurul lor, in vreme ce marea majoritate, reprezentata de urmasii lui Cain (autorul primei crime din istoria omenirii) alege sa praduiasca si sa distruga, socotind ca oamenii sunt stapanii lumii si pot dispune de ea asa cum doresc. In acest cadru ne apar copilul Noe si tatal sau Lameh care-i explica fiului sau cum stau lucrurile pe Pamant si ce datorie au ei. Numai ca povestea si ritualul ce urma sunt intrerupte de aparitia unui grup de „oameni” condusi de Tubal-Cain (singura referinta biblica apare in capitolul 4 din Geneza, Tubal-Cain fiind „fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier”, urmas al lui Cain), care il ucide pe Lameh (in textul sacru Lameh a mai trait dupa nasterea lui Noe inca 595 de ani!).

Copilul Noe fuge, timpul trece si-l vedem acum adult, casatorit si cu trei copii: Sem, Ham si Iafet, infruntand si el aceleasi provocari si incercand sa-si educe copiii in spiritul in care a fost si el educat. Noe are insa un vis care-l tulbura teribil: Pamantul va fi inundat de ape si toate fapturile vor muri, niciun om nu va mai ramane in viata. Socotind ca visul e de la Creator, dar neintelegand ce anume trebuie sa faca, hotaraste sa mearga impreuna cu familia lui la bunicul sau, batranul Metusala pentru a primi un raspuns. Pe drum ocolesc cetatile „oamenilor”, descopera o fost mina si acolo o fetita ranita grav pe care o iau cu ei, fiind nevoiti sa fuga pentru ca sunt zariti de o hoarda rebela si sa intre pe teritoriul „uriasilor” (Biblia face referire la ei, fara a-i descrie – teologii nu sunt inca lamuriti cine erau acestia) infatisati ca fiind niste creaturi ciudate din piatra. „Uriasii” sunt prezentati ca fiind ingeri care au ales sa-i ajute pe oameni dupa cadere, dezamagiti de modul in care oamenii au ales sa foloseasca ceea ce ei i-au invatat. In fine, ajunge Noe la bunicul sau care-i da o licoare interesanta, Noe o bea si viseaza solutia salvatoare: o arca. La plecare, primeste o samanta pe care o planteaza si ca din senin din samanta respectiva apare o intreaga padure, sursa de materia prima pentru salutara constructie ambitioasa. Uriasii se unesc iarasi cu oamenii in acest proiect maret de a salva partea nevinovata a creatiei (animalele, pasarile, insectele etc, numai oameni nu) si alaturi de cei sase oameni buni se pun pe treaba, timp in care creaturile purced catre arca. 

great-flood-2

Numai ca migratia animalelor da de gandit si „oamenilor” care se infiinteaza intr-o buna zi doritori de a fi si ei salvati. Intamplator sau nu, acestia sunt condusi de … Tubal-Cain pe care Noe il recunoaste dupa exprimarea crezului sau: omul e stapanul Pamantului si dispune cum vrea de resurse. Goniti de Noe si uriasi, „oamenii” promit sa revina in numar cat mai mare socotindu-se indreptatiti sa se afle in arca la momentul venirii potopului, asa ca isi organizeaza tabara in apropierea santierului celorlati si fauresc arme care sa-i ajute sa-i cucereasca. Tabara lor devine scena unor cruzimi de neimaginat, in fapt aratand ca omul e capabil de orice: Biblia spune ca in vremea potopului Pamantul era plin de silnicie, un termen rar folosit pentru violenta, samavolnicie. Un episod interesant are loc atunci cand Ham, observand apropierea dintre fratele sau mai mare, Sem, si Ila, fata adoptata in familia lor, intreaba ce se va intampla cu el si cu Iafet care sunt singuri si nu se pot implini ca barbati. Raspunsul tatalui sau, ca specia umana e blestemata si e sortita pieirii, urmand sa se stinga in mod natural (desi Sem si Ila se iubesc, ei nu pot procrea pentru ca rana suferita de tanara in copilarie a facut-o stearpa) nu-l multumeste si, in ajunul ruperii zagazurilor cerului, Ham fuge in tabara „oamenilor” pentru a-si gasi o femeie pe care o si gaseste, femeie cu care fuge spre arca, dar care isi prinde piciorul intr-o capcana. Noe, plecat dupa Ham, nu se opreste s-o ajute sa scape, ci-si ia fiul si fuge de furia multimii dezlantuite care o calca pe tanara in picioare. Nu trebuie trecute cu vederea nici alte doua intamplari: cea in care sotia lui Noe merge la Metusala si-l roaga s-o binecuvanteze pe Ila pentru a fi roditoare si cea in care batranul o intalneste pe fata si-i atinge pantecul care e inundat de puterea de a da viata, putere pe care o si foloseste rapid in impreunarea ei cu Sem.

Revenind, potopul se porneste, cei buni sunt deja in arca impreuna cu vietatile care venisera singure pentru a se adaposti, singurul ramas sa lupte cu „oamenii” alaturi de uriasi este Noe, ceilalti stand la adapost. Cand pare ca raii vor ajunge sa-l invinga pe Noe (dupa ce uriasii isi vor fi dat viata, sperand astfel in clementa Creatorului), izvoarele din adancuri izbucnesc si ele, iar raii sunt maturati. Singurul care scapa este Tubal-Cain, care sparge un perete al uriasei constructii si intra, cu largul concurs al lui Ham, care-l ajuta sa supravietuiasca si sa se vindece. In timp ce stau la foc in arca, Noe rezista indemnurilor adresate de ceilalti membri ai familiei de a-i lasa si pe altii in arca, impresionati de strigatele de groaza ale acestora, motivand ca nu toti sunt rai. Totul pare sa decurga conform planului, numai ca se afla ca tanara Ila este insarcinata, spre disperarea lui Noe care vede in asta o nesocotire a poruncii divine si face o promisiune: daca pruncul va fi fata, il va ucide, daca va fi baiat, il va lasa sa traiasca. In ciuda rugamintilor fierbinti ale fetei, fiului si sotiei sale, Noe e neinduplecat si asteapta nasterea. Crezandu-l nebun, ceilalti pregatesc in secret o mica ambarcatiune care sa scape tanara familie de nebunia batranului. Intre timp, Tubal-Cain il motiveaza pe Ham sa-l ajute la uciderea lui Noe, folosindu-se de dorinta de razbunare a tanarului pentru neinterventia tatalui sau in cazul fetei pe care el o dorea. Cand tinerii vor sa plece, Noe le incendiaza barca, asa ca Ila trebuie sa nasca pe arca si naste nu un prunc, ci doi, nu o fata, ci doua fete. Noe vrea sa verifice, e prins in ambuscada lui Ham si Tubal-Cain, aproape ucis, dar scapat in ultima clipa de lovirea arcei de o stanca, lupta cu Tubal-Cain si, cand sa fie rapus, tanarul devine barbat (dupa definitia lui Tubal-Cain: „esti barbat cand poti ucide”) luandu-i viata nu tatalui sau, ci oponentului acestuia. Noe se ridica si vrea sa-si duca planul la indeplinire, numai ca, la vederea celor doua copile, se inmoaie si nu poate face nimic. Il vedem mai apoi pe Noe culegand rodul viei si imbatandu-se, la distanta de familia sa. Ham il gaseste, spune si fratilor sai care-l acopera (fiind gol) mergand cu spatele. Ham pleaca in lume, el stie unde, iar finalul ne arata familia stransa in jurul unui altar, cu Noe povestind geneza si dand mai departe binecuvantarea celor doua nepoate. E singurul moment in care cerul nu mai e de plumb, ci marcat de curcubeu.

drunkenness-of-noah

Ei, asta e povestea. O poveste tampita, care ni-l arata pe Noe ca fiind un nebun care viseaza ceva ce crede ca e de la Dumnezeu, care Dumnezeu nu-i raspunde niciodata, dar niciodata, in ciuda numeroaselor chemari, care-l lasa pe Noe de capul sau, fara a-i oferi vreun indiciu, fara a-i da vreo confirmare ca face ceea ce El vrea ca el sa faca. Desi personajul principal nu poate fi perfect in niciun film, Noe e atat de ciudat incat iti vine sa-i tragi una in cap. Omul devine atat de convins ca rautatea omului e in toti (pacatul originar ia forma rautatii fata de mediul inconjurator, marcat prin uciderea animalelor – se aude si la carnivori, da?), incat toti trebuie sa moara, inclusiv familia lui (facand din salvarea animalelor misiunea lor, dupa care ei pot muri)- si apoi devine obsedat de uciderea nepoatelor sale. Normal ca nu le omoara. Asta-i bine.

Faptul ca Noe se lupta cu ideea de dreptate si mila e o tema deosebita: dreptatea fara mila inseamna cruzime, dar si mila fara dreptate inseamna tot cruzime. Dar filmul pare a ne arata ca lupta lui Noe e cam lupta lui Dumnezeu, ca omul e masura tuturor lucrurilor, iar Dumnezeu un soi de creatie a omului, o poveste dupa chipul si asemanarea autorului ei. Noe manifesta mai multa compasiune decat Dumnezeul sau pentru ca nu poate duce la indeplinire promisiunea de a ucide familia sa.

Tubal Cain e ala rau, da’ rau de tot in filmul asta. Vaneaza animale, consuma carne, ucide, foloseste un soi de arma de foc primitiva, tot spune ca omul e facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si deci superior animalelor pe care trebuie sa le stapaneasca. Asta in timp ce violeaza, ucide, omoara si papa carnita. E ala rau care foloseste texte scoase din context pentru a-si legitima ideile si comportamentul. Da’ io tot stiu pe unii crestini care-si proclama credinta in Dumnezeu si, in acelasi timp, isi bat joc de creatie.

Dumnezeul pe care-l prezinta filmul n-are nicio legatura cu Cel pe care-l prezinta Biblia, e doar Cel care a creat si apoi s-a retras, s-a suparat rau cand Adam si Eva au incalcat comandamentul divin, i-a izgonit din Paradis si acum pare sa-i fi spus lui Noe ca va distruge pe oameni, dar el va salva animalele (da’ singur n-o putea face? de ce era nevoie de Noe, ca tot nu-i promite macar viata viitoare?). E un Dumnezeu mai degraba apropiat de cel al deismului, dar asezonat cu umanism. A, si nu-i raspunde lui Noe dintr-un motiv simplu: pentru ca Noe trebuie sa decida care oameni merita a fi salvati. Aha, deci in final, tot la umanism ajungem.

In final insa, Noe pricepe ca extremismul sau a fost eronat si ca cei ramasi ar trebui sa se inmulteasca si sa umple Pamantul si urmeaza sa invatam cu totii ca trebuie sa avem grija de ce e in jur si sa traim in armonie cu natura. Iar la vreo cateva scaune de mine un cuplu format din o ea intr-o rochita vaporoasa alba si un el lucrat la sala si cu fruntea de doua degete pareau sa fi inteles perfect prima parte a mesajului, acela legat de inmultire, ca altfel nu pricep de ce se pupau atat de zgomotos.

 

 

 

Anunțuri

4 comentarii la “Noe

  1. Petre spune:

    Hai, frate Ilici, ce, daca te pupi – chiar DFK – te inmultesti?..:) Si mai lasa intransigenta, ce, matale nu te-ai pupat la cinema (mai zgomotos, ori chiar silentios ca un submarin nulclear in misiune de spionaj) pe cand erai mai tanar si ferice?..:)
    Iar in ceea ce priveste filmul, un jalnic instrument de propaganda ideologica…

    • ivanilici spune:

      Nu, bre, nu te inmultesti. Da’ cica asa incepe. 😀 Io cand eram tanar si ferice nu ma pupam asa la film, ca mie mi-era jena sa ma pup asa in vazul/auzul lumii.

      Corect, chiar ca jalnic…

  2. Petre spune:

    Uite, eu recunosc: pe vremea mea (horribile dictu!) nu prea se facea FK, da un usor pupic mai furam unei fete…Ca, deh, nu puteau sa fuga si sa piarda filmul… :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s