O tara de cumetrii


Un neamt, pe numele lui Ferdinand Tönnies, facea o distinctie intre doua tipuri de societati. In prima, legaturile sociale sunt bazate pe interactiuni personale, roluri, valori si credinte bazate pe astfel de interactiuni (Gemeinschaft – „comunitate”), in cea de-a doua pe interactiuni indirecte, roluri impersonale, valori formale si credinte bazate pe asemenea interactiuni (Gesellschaft – „societate”).

Romania a fost, de ce sa nu recunoastem?, pana nu cu multi ani in urma (punctul de echilibru pare-mi-se ca a fost atins in 1985), o tara „rurala” (majoritatea covarsitoare a populatiei locuia, in 1930, la tara – 80%), iar la sate legaturile sociale, sunt, in mod evident, din prima categorie. Ne declaram mereu si mereu dezamagiti ca nu recuperam ecartul fata de societatile vestice, iar multi dintre occidentalii care vin sa lucreze aici sunt incapabili sa se adapteze. Schimbarea de mentalitate si adoptarea unor noi valori nu se face cu una, cu doua. E nevoie de zeci de ani pentru asta. Daca vesticii au in spate o traditie lunga ce se bazeaza pe o etica moderna, contractualista, in care normele trebuie sa fie respectate pentru ca societatea sa functioneze, noi functionam dupa alte reguli in care este mai important sa stii pe cineva. Chestiunea, din pacate, functioneaza in orice domeniu. Desi spunem ca fiecare om este egal in fata legii, stim bine ca unii sunt mai egali decat altii tocmai pentru ca ei cunosc pe cineva. Intotdeauna exista cineva care poate deschide o usa, care poate avea grija ca o documentatie sa fie aprobata mai repede, care poate vorbi pentru noi, care iti poate face intrarea intr-un domeniu etc. In ciuda faptului ca ne plangem uneori de faptul ca regulile nu functioneaza, cei mai multi dintre noi o facem atunci cand nu stim pe cineva care sa ne ajute sa razbatem: odata problema aceasta rezolvata, odata creata o relatie, tacem malc si ne vedem de treaba. Apreciem intotdeauna un om descurcaret si socotim ca acesta e un ins capabil sa faca slalom printre reguli (nu neaparat incalcandu-le sau evitandu-le) pentru ca e capabil sa relationeze cu oameni care nu inteleg ca au o slujba, o indatorire, ci cred ca sunt pusi acolo pentru a rezolva problemele celor care i-au numit. Chestiunea functioneaza in orice domeniu, pe verificate. Esti bolnav si vrei sa mergi la medic. Primul lucru pe care-l faci e sa intrebi in targ care e cel mai bun, iar apoi sa-ti cauti pe cineva care sa te recomande sa ajungi la el. Daca nu stii pe acel cineva si medicul n-are cabinet privat sau nu lucreaza la un spital privat, ai pus-o. Esti parinte si vrei sa-ti dai odrasla la scoala. Cauti sa aiba cea mai buna invatatoare. Sau cauti sa aiba cel mai bun profesor. La care ajungi pentru ca un cineva te recomanda, iti deschide usa. Vrei sa-ti faci o casa. Ai proiectul facut. Ce faci? Depui documentatiile pentru avize, acorduri si autorizatii? Poti face asta si singur sau poti lasa firma de proiectare sa se ocupe de problema (dar pretul va fi altul pentru ca proiectantul trebuie sa „unga” niste rotite). Daca le depui tu, astepti linistit sa ti se comunice raspunsurile sau incerci sa discuti cu cei care le aproba incercand sa gasesti o varianta reciproc avantajoasa?

In societatile pe care noi le socotim civilizate, relatiile sunt intre indivizi care sunt egali in drepturi, sunt liberi si sunt izolati (de cate ori nu se plang romanii ca vesticii sunt… „reci”?). La noi insa, relatiile sunt concrete, bazate pe prietenii, rudenie, intre insi care sunt asociati cu un scop, datori unul fata de celalalt („te-am ajutat cu sponsorizarea la partid, ma ajuti sa iau contracul asta”), deloc egali. In primele avem cetateni care au drepturi si obligatii clar stipulate de legi. La noi avem „cumetrii”. In primele angajamentele sunt scrise, la noi sunt orale („am vorbit io cu dom’ ministru, se rezolva”). In primele, daca incalci regulile, esti sanctionat, la noi esti, eventual exclus din sistem. La ei legea e aceeasi pentru toti, la noi, daca stii pe cine trebuie scapi nepedepsit (daca te prinde Politia incalcand regulile de circulatie scapi daca stii pe cine trebuie, te ia DNA-ul daca superi pe cine nu trebuie sau daca nu stii pe cine trebuie etc.).

Sunt unul dintre oameni „descurcareti”: am rezolvat multe probleme datorita abilitatii de a stabili rapid punti de legatura cu oamenii pe care-i intalnesc (si, daca-ti iei timp sa-i asculti, e atat de usor). Am incercat din prima calea cea dreapta. Si, la inceputul „carierei” mele eram genul care se batea in piept cu legea. De multe ori am si castigat. Mai apoi insa, cu cat a crescut nivelul la care trebuia sa ajung, am observat ca nu mai functioneaza. Si m-am adaptat. Am devenit si eu, pentru unii, un cineva. Care are si el… cumetrii.

Daca vrem insa cu adevarat sa avem „o tara ca afara”, trebuie sa renuntam la stilul asta. Altfel, vom trai mereu si mereu in acelasi haos moral.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s