Despartire


– Trebuie sa stam de vorba, ii spuse el grav. M-am gandit mult la ce traim noi doi si am ajuns la concluzia ca trebuie sa ne despartim.

Ei nu-i venea sa creada. Oare chiar atat de mult sa se fi inselat in ceea ce-i priveste? Nu se putea! Il iubea si nu pricepea ce sau cine putea sa-i desparta.

– Cine e? Cine e cealalta? il intreba plangand.

– Draga mea, nu e nicio alta, ii raspunse el calm. Chiar nu e nicio alta femeie.

– Dar? Spune-mi care e problema atunci! Vreau sa stiu! Sigur e o alta.

– Problema, ofta el, problema nu e ca ar fi o alta. Problema este ca nu esti tu si n-ai fost niciodata.

O tara de cumetrii


Un neamt, pe numele lui Ferdinand Tönnies, facea o distinctie intre doua tipuri de societati. In prima, legaturile sociale sunt bazate pe interactiuni personale, roluri, valori si credinte bazate pe astfel de interactiuni (Gemeinschaft – „comunitate”), in cea de-a doua pe interactiuni indirecte, roluri impersonale, valori formale si credinte bazate pe asemenea interactiuni (Gesellschaft – „societate”).

Romania a fost, de ce sa nu recunoastem?, pana nu cu multi ani in urma (punctul de echilibru pare-mi-se ca a fost atins in 1985), o tara „rurala” (majoritatea covarsitoare a populatiei locuia, in 1930, la tara – 80%), iar la sate legaturile sociale, sunt, in mod evident, din prima categorie. Ne declaram mereu si mereu dezamagiti ca nu recuperam ecartul fata de societatile vestice, iar multi dintre occidentalii care vin sa lucreze aici sunt incapabili sa se adapteze. Schimbarea de mentalitate si adoptarea unor noi valori nu se face cu una, cu doua. E nevoie de zeci de ani pentru asta. Daca vesticii au in spate o traditie lunga ce se bazeaza pe o etica moderna, contractualista, in care normele trebuie sa fie respectate pentru ca societatea sa functioneze, noi functionam dupa alte reguli in care este mai important sa stii pe cineva. Chestiunea, din pacate, functioneaza in orice domeniu. Desi spunem ca fiecare om este egal Continuă lectura