„Ce a unit Dumnezeu…” – cine defineste si valideaza o casatorie?


Am auzit prima data de un homosexual in urma cu vreo 20 de ani. Un fost coleg de serviciu al tatalui meu s-a gandit sa ne faca o vizita, insa n-a venit cum ar trebui sa vina un musafir, ci complet neanuntat si beat mort. Mama l-a tinut pe hol, l-a dojenit cu blandete incercand sa-l ajute sa inteleaga ca nu face bine ca se imbata si ca isi va face face praf viata (divortat deja si cu vreo patru copii). Printre altele, omul era suparat ca e judecat prea aspru de cei din jur, incapabili sa-l inteleaga si sa-i ofere suport moral, si era enervat ca altii, desi faceau dracii mai mari decat el (care era doar betiv, in rest un om destul de cuminte) erau tolerati si ajutati. Si in lista aia lunga a lui de insi care nu meritau, era si un tip „homosexual, din ala care fute-n cur”. N-am intrebat-o nimic pe mama, cum de altfel orice discutie ce viza sexul a lipsit cu desavarsire dintre subiectele noastre (si nici cu tata n-am discutat pe tema asta), si am luat nota ca mai sunt si barbati care prefera… barbatii.

Dupa inca vreo doi ani am aflat ca unul dintre fostii mei profesori era si el homosexual si, in ciuda profesionalismului sau, era de multe ori luat in ras tocmai din acest motiv. Pe vremea aceea, inca era in vigoare articolul 200 din Codul Penal, acela care incrimina relatiile intre persoane de acelasi sex.  L-am privit in continuare ca si inainte si homosexualitatea lui (ascunsa, nu asumata) nu m-a facut sa-l evit.

Am stat insa de multe ori si m-am gandit la drepturile acestor oameni. Unii dintre ei, poate cei mai multi, oameni de treaba, cetateni care-si indeplinesc constiinciosi datoriile, care platesc darile la stat, care nu deranjeaza etc. Oameni carora le sunt insa refuzate anumite drepturi. Printre care si acela de a se casatori. Daca impotriva incriminarii de catre Stat al relatiilor homosexuale m-am pronuntat dintotdeauna, in ce priveste dreptul lor de a se casatori am fost impotriva. De ce? Pentru ca, in mintea mea, casatoria se putea incheia DOAR intre un barbat si o femeie. M-am declarat oripilat de exotismul intalnit in unele state nordice, unde diverse personaje au decis ca partener de viata le poate fi un animal si mi-a provocat, de ce sa nu recunosc?, scarba prima imagine a unor barbati proaspat casatoriti sarutandu-se.

same

Bisericile traditionale si cele mai conservatoare dintre cele protestante sunt foarte vehemente si foarte vocale impotriva acestora, insistand pentru pastrarea unui model traditional al familiei, in timp ce o parte tot mai mare a societatii civile impinge Statul catre acceptarea acestora. E un proces de durata, inca o batalie pe frontul drepturilor civile. Intrebarea pe care mi-o adresez este insa una simpla: „Cine valideaza o casatorie?”. Cu alte cuvinte, cine are dreptul sa decida ce este acceptabil, cine are dreptul sa defineasca mariajul, cine poate legaliza moralitatea? Are Statul acest drept? Poate Statul sa se foloseasca de el si sa impuna norme morale diferite de cele promovate in mediile religioase? Poate Statul sa asigure respectarea unor drepturi ale tuturor cetatenilor sai chiar si atunci cand intra in conflict vadit cu lumea religioasa?

cununia-ortodoxa

Poate suna ciudat, insa cred ca Statul poate sa legifereze unele chestiuni de ordin moral, o face si ar trebui sa o faca. Fiecare lege care face referire la drepturile civile se ocupa, intr-un anume sens, cu definirea moralitatii. Iar modul in care Statul legifereaza moralitatea influenteaza modul in care credem si ne comportam din punct de vedere religios si spiritual. Nu e asa? Pai cati dintre cei peste 90% din crestinii declarati din Romania ar fi de acord ca o parte din impozitele lor sa fie folosite pentru finantarea constructiei de, sa zicem, bordeluri? Sau cati dintre cetatenii ce se declara crestini ar fi de acord ca sumele colectate de Fisc sa fie folosite pentru finantarea unor spitale care sa practice eutanasierea? Un crestin poate sa nu fie de acord cu bordeluri detinute de Stat si sa spuna ca nu aduc niciun beneficiu societatii. Ca tot reapare pe agenda politica tema legalizarii prostitutiei, chiar putem vorbi despre o completa separare dintre Stat si Biserica in asemenea situatii?

Statul a folosit mereu cuvinte si categorii care au si un inteles religios. Casatoria este unul dintre ele. Divortul la fel. Multe dintre substantivele si verbele cu semnificatie religioasa au si un sens civil, legal si asta nu pentru ca Statul incearca oarecum sa coopteze religia, ci pentru Statul guverneaza si organizeaza aceleasi relatii umane pe care si religia le guverneaza si carora le da sens.

Asa ca Dumnezeu nu este singurul decident in ce este si ce nu este o casatorie, in cine are si cine nu are dreptul sa se casatoreasca. Si asta mai ales intr-o societate ce se pretinde a fi… laica. Si noi suntem – ca indivizi, societati, ca Stat. Definirea casatoriei (si implicit validarea ei) reprezinta o problema serioasa a societatii in care traim si sunt multi factori de care trebuie sa tinem cont. A definit Dumnezeu casatoria? Da? Cand? Unde? Cum? Presupunem ca Adam si Eva au fost casatoriti pentru ca s-au apropiat unul de celalalt si au devenit un singur trup. Presupunem ca Iacov a fost casatorit cu cele doua sotii ale sale pentru ca le-a luat de neveste (si sa nu uitam de cele doua roabe ale sotiilor sale, ele ce erau? e un barbat casatorit cu concubina sa? daca nu, de ce copiii rezultati in urma acestor relatii aveau aceleasi drepturi ca si cei facuti cu nevestele?). Presupunem ca Solomon a fost casatorit cu cele 700 (!!!) de neveste si 300 de concubine. Care a fost definitia lui Iisus in ce priveste casatoria cand a fost intrebat de „cartea de despartire” intr-o uniune heterosexuala?

Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter. (Evanghelia dupa Matei, cap. 19, vs. 3-9)

Nu intru acum intr-o dezbatere de ordin teologic, nu acesta e scopul, insa cati dintre crestini sunt gata sa se tina strict de ce am citat mai sus?

Mai cred ca Statul are obligatia de a fi cat mai inclusiv, incercand sa fie un loc cat mai primitor pentru cat mai multi dintre cetatenii sai. Personal nu vad cu ce m-ar afecta legalizarea casatoriilor homosexuale, nu vad cu ce mi-ar fi mie lezate drepturile. Nu e ca si cum as spune ca legalizam pedofilia (oare unde o fi fost Biserica atunci cand Irinel Columbeanu s-a casatorit si cum de i-au dat binecuvantarea??? ca se stia clar ca omul intretinuse relatii sexuale cu o minora), ca acolo discutam de cu totul alta situatie. Nu. Casatoria ar trebui sa fie intre doi adulti care decid, de bunavoie si nesiliti de nimeni, sa fie impreuna. Si cred ca functioneaza si ca un contract, cu clauze ferme, protejand pe cei care decid sa fie parti ale acestuia, ajutand la impartirea unor bunuri comune in cazul unui divort, sau a averii in cazul unui deces etc. Si tocmai aceste drepturi le sunt refuzate homosexualilor. In acelasi timp insa, Statul le cere sa-si plateasca in continuare taxele si impozitele.

Nu am deloc pretentia ca am raspuns acestei intrebari, ba din contra. Socotesc insa ca, atat timp cat Statul nu va vrea sa dea un sens legal relatiilor umane care nu sunt dirijate in principal de ceva mercantil – fie ca vorbim de casatorie, familie sau alte forme de relatii biologice – , definirea casatoriei va fi mereu un proiect comun al Statului, Religiei (Bisericilor) si al celorlalte parti implicate. Iar aici nu e vorba de rivalitate, de trasarea stricta a unor granite in afara carora unii sa fie aruncati, ci de gasirea unui teren comun.

Anunțuri

38 comentarii la “„Ce a unit Dumnezeu…” – cine defineste si valideaza o casatorie?

  1. Cristina spune:

    Apar multe probleme. De ce ne-am opri doar la homosexualitate? De ce sa nu acceptam poligamia? Pedofilia? Necrofilia?

    Ce facem cind homosexualii vin in scoli si isi promoveaza agenda lor unor copii cu parinti crestini de la care nu s-a cerut acordul? Daca un parinte crestin nu doreste ca copilul lor sa creada ca acel fel de relatie este acceptabila?

    Ce facem atunci cind un patron de firma este crestin si este dat in judecata de catre homosexuali pentru ca acesta refuza sa isi calce principiile crestine?

    Casatoria intre homosexuali este un abur, un moft. Se folosesc de aceasta scuza, motiv, ca sa distruga familia. Se folosesc de „casatorie” ca, de fapt, sa urmareasca scoaterea oricarui lucru moral din societate.

  2. Petre spune:

    Iar pui in discutie o problema delicata, care are multe si nuantate fatete.
    Ai facut o trimitere la casatoria Irinelului cu Monica, acceptata de Biserica, desi era vorba de relatii sexuale cu o minora. Chiar matale, nea Ilici, ai oferit astfel un exemplu de rezolvare a acestei probleme: potrivit Codului penal, intretinerea de relatii sexuale cu o minora nu e incriminata daca fata are 15 ani, nu sub 18, cum intelege majoritatea. Lasand la o parte aspectul strict moral, ca barbatul matur a profitat de naivitatea fetei precum satirii greci, si Statul si Biserica au acceptat situatia. Daca biserica refuza respectiva casnicie era mai bine?..Au dat totusi o sansa raului deja facut.
    Pacatul important e altul: mediatizarea si „prozelitismul” situatiei.
    Si eu sunt de parerea matale, aceea de admitere a casatoriei intre persoane de acelasi sex (uite, chiar matale facusi involuntar o discriminare, nepomenind de preferatele noastre, ale tuturor barbatilor, lesbienele 🙂 ), fiind un fapt de viata, vechi de cand e societatea umana.
    Daca nu mai incriminam astfel de relatii – ceea ce e firesc si civilizat – e natural sa le acordam drepturi egale cu ale heterosexualilor.
    Nu se distruge nici o familie astfel, pe mine si pe 90% din populatia globului nu asta ne va face sa preferam un partener de acelasi sex.
    In opinia mea, exista o alta mare si spinoasa problema: daca o astfel de familie poate sau nu adopta copii, avand in vedere ca ei, in mod inerent, vor oferi juniorilor o educatie cu aceeasi orientare sexuala?..
    Cat despre paralela cu pedofilia, necrofilia, facuta de antepostatoarea mea, cu tot respectul datorat unei doamne, afirm insa ca e deplasata. Pedofilia, necrofilia sau zoofilia nu pot fi acceptate, nici social si nici religios, pentru un simplu si evident motiv: partenerul (copil, cadavru sau animal) nu are capacitatea de a-si da acceptul pentru relatia in cauza.

    • Cristina spune:

      Paralela este foarte potrivita pentru ca asa s-a spus si despre homosexualitate. A fost o vreme cind a fost considerat un lucru rusinos sa-l faci, dar sa mai ai pretentie sa fie casatoria intre ei recunoascuta in societate ca fiind o alternativa viabila. Acum sint grupuri care vor sa puna pedofilia in legalitate, se folosesc de aceleasi metode de care s-au folosit homosexualii ca sa se ajunga unde s-a ajuns.

      Homosexualii au exact aceleasi drepturi ca si heterosexualii, ei vor drepturi extra. Nu e corect.

    • ivanilici spune:

      Nea Petre, in cazul Iri si Moni, problema este aceea a discrepantei fatise intre comportamentul Bisericii inainte de casatorie (cand, daca ar fi fost consecventa, ar fi condamnat public dezmatul promovat la TV) si cel de la oficierea casatoriei (cand, foarte obedienti si doritori de beneficii materiale, au acceptat fara nicio problema). Rolul preotului/pastorului, in calitate de reprezentant al Bisericii, ar trebui sa fie si acela de constientizare a ce inseamna familia, nu doar un simplu administrator al sacramentelor. Si, da!, sunt de acord cu matale ca mediatizarea in exces a unor comportamente socotite imorale reprezinta adevarata problema. Stim cu totii ca ele exista, insa nu vad de ce le-am prezenta drept modele.

      Nici eu nu vad cu ce s-ar strica familia traditionala daca s-ar accepta familii homosexuale si nu vad cu ce s-ar schimba orientarea sexuala a lumii din pricina asta.
      Mai apoi, dreptul de adoptie si educatia „homosexuala”. Aici nu stiu ce sa spun. Dar, daca din familii heterosexuale apar copii homosexuali, de ce n-ar fi si invers?

  3. ivanilici spune:

    Cristina,
    iti raspund pe rand:
    a. de ce ne-am opri DOAR la homosexualitate si nu am accepta si pedofilia? Dintr-un motiv foarte simplu: pedofilii sunt oameni care intretin relatii sexuale cu minori, care minori sunt fiinte umane care nu au discernamant si care nici macar legal nu sunt capabile sa ia decizii in ceea ce le priveste. Nu poti vota pana nu implinesti un anume numar de ani, nu poti avea permis de conducere, nu raspunzi legal pentru faptele tale etc. Si atunci e normal ca relatiile sexuale intretinute de un adult cu tine, minor, sa fie considerate inacceptabile.
    b. educatia se ofera in PRIMUL rand in familie. Si daca esti parinte si esti deranjat de cei care spun in scoli ca homosexualitatea este acceptabila, sa-mi fie cu iertare, dar esti exact pe aceeasi pozitie cu un parinte care considera ca ar trebui scoase din scoli toate simbolurile religioase si care se declara deranjat de prezenta lor. De ce ar trebui ca el sa taca si tu nu? Nu vrei ca al tau copil sa creada ceva? Eu cred ca unul dintre rolurile parintilor este si acela de a-si invata copilul sa gandeasca si sa gandeasca liber. Cu toate riscurile aferente acestui proces. Sa nu uitam ca Dumnezeu a inzestrat pe oameni cu liber arbitru constient fiind de riscul caderii.
    c. un patron crestin dat in judecata de un homosexual pentru ca nu vrea sa incalce principii crestine? N-am inteles cum vine asta. Cumva patronul respectiv nu voia sa-l angajeze din cauza ca e homosexual? Ca aici discutam clar de discriminare. Eu imi aduc de un Iisus care a salvat de la lapidare o femeie pacatoasa, nu de unul care dadea tonul la aruncat cu pietre.
    d. casatoria intre homosexuali e un moft? De ce ar fi un moft? Si de crezi ca vor sa scoata din societate tot ce este „moral”? Si daca e vorba de „moral”, din ce punct de vedere „moral”? Cel crestin? Nu de alta, dar sunt societati in care moralitatea imbraca alte forme. Sunt societati in care casatoria intre rude foarte apropiate este permisa, ce sa facem cu ele? Sa le eradicam?

    • Cristina spune:

      a. Sint minori care sint de acord. De ce sa-i impiedicam? Le poti considera inacceptabile pentru tine, asta nu le face inacceptabile pentru altii. Cine este standardul si punctul de referinta in cazul asta?

      b. Educatia trebuie sa se ofere NUMAI in familie. Parintii angajeaza profesori pentru a le preda matematica, fizica, biologie, nu pentru a le preda „cum sa fi homosexual”.

      c. Nu ai inteles. Homosexualii dau in judecata patronii crestini pentru ca nu li se accepta stilul de viata. Patronul crestin are tot dreptul sa nu angajeze homosexuali daca nu doreste acest lucru. Patronul crestin are tot dreptul sa refuze sa faca tortul de nunta la niste homosexuali. Patronul crestin are tot dreptul sa nu isi ofere serviciul de fotografiere daca doreste. Nu este discriminare sa traiesti conform principiilor crestine. Nimeni nu da cu pietre in homosexuali, se pare ca ei dau cu pietre in crestini pentru ca crestinii nu renunta la principiile lor. Discriminarea vine din partea homosexualilor pentru ca obliga crestinii sa le accepte stilul de viata.

      d. Este un moft pentru ca exista destule studii care arata ca nu acesta este scopul principal al „luptei” lor. Nimeni nu-i impiedica sa se „castoreasca”. Problema apare cind ei au pretentia ca crestinii sa le recunoasca uniunea. Vor sa scoata tot ce e moral din societate pentru ca nu vor sa fie considerati „vinovati” pentru ceea ce fac. Si da, moral dpdv crestin, pentru ca nu exista alt fel de moralitate. Restul sint reguli date de oameni in functie de cine pe cine vrea sa controleze.

      • ivanilici spune:

        a. Sigur ca sunt minori care sunt de acord. Mai ales atunci cand foamea le roade stomacul sau cand le sunt promise avantaje materiale. Insa accentul nu e pus pe consimtamant, ci pe discernamant. Pot sa imbat o femeie, sa o aduc la mine acasa si sa fac sex cu ea, dar asta se cam numeste viol. A consimtit? Da. A avut discernamant? Nu.
        b. Educatia nu poate fi si nici nu trebuie oferita DOAR acasa. Sau poate ca avem definitii diferite pentru educatie. Si eu n-am auzit pana acum de cursuri de „homosexualitate”. Ai exemple concrete?
        c. Aha, deci refuzul de a face fotografii la nunta unor homosexuali, de a pregati un tort tine de un stil de viata crestin. Nu te supara, dar eu, cand am citit Biblia, am citit despre un Iisus care statea cu vamesii si pacatosii, cu prostituatele. Un Iisus care nu era de acord cu stilul lor de viata, insa un Iisus care-i iubea, care i-a iubit pana la jertfa suprema. Or, pentru orice crestin, El este exemplul. Poti sa nu fii de acord cu stilul lor de viata, dar de aici pana la a spune ca refuzi sa lucrezi cu ei DOAR pentru ca sunt homosexuali, e cale lunga. Si, zic eu, ne-crestina.
        d. Nu-i impiedica nimeni sa se casatoreasca? Atunci de ce nu sunt recunoscute de stat relatiile lor? Spui ca exista studii care arata care este scopul principal al luptei lor? Exemple, te rog. Spui ca nu exista moralitate decat in crestinism? Ma mananca rau de tot degetele, dar promit ca anul viitor voi scrie pe tema asta. Pana atunci, intreb simplu: ateistii, musulmanii, adeptii iudaismului, ai buddhismului etc sunt imorali?

      • Cristina spune:

        a. Si ce-i daca nu a avut discernamint? Cine sintem noi sa cerem discernamint? Daca se renunta la un standard, atunci de ce sa mai judecam totul prin acest standard?? Vrem destrabalare? Atunci renuntam la orice standard moral si gata. Ce mai conteaza consimtamintul?

        b. Nimeni nu a spus ca educatia este doar acasa. Educatia se face cit traiesti si oriunde esti. Chestia este ca familia este singura care are dreptul sa hotarasca standardele educationale ale copiilor lor, nu niste straini.

        Daca tot esti in America, cauta despre cursurile astea care se predau la gradinita prin California. Sau alte materii care ridica in slavi stilul acesta de viata, fara sa intrebe parintii daca sint de acord.

        c. Nu spune nimeni sa nu stai la masa cu homosexualii. Nu spune nimeni ca sa refuzi sa lucrezi cu homosexualii. Exista o diferenta. Daca un crestin este obligat sa faca tortul de nunta la homosexuali, un eveniment la care participi pentru ca esti de acord cu acesta, incalca dreptul crestinilor de a-si trai viata dupa principiile crestine. De ce nu s-au dus homosexualii la alte firme sa le faca tortul? De ce nu s-au dus la firme detinute de homosexualii lor? De ce au venit chiar la firma detinuta de crestini? De ce i-a dat in judecata? Aceste exemple da de inteles ca nu este vorba de dorinta de a se casatori a homosexualilor, ci este clar ca vor ca sa faca ca crestinii sa-si incalce principiile lor! E ca si cum ai da in judecata un musulman sau evreu pentru ca nu maninca porc.

        d. Ah, vezi? Aici este problema. Deci nu-i impiedica nimeni sa se casatoreasca. Problema apare atunci cind ei cer sa le fie acceptat stilul lor de viata. Ca doi, trei, patru homosexuali se „casatoresc” e treaba lor. Asta nu le da dreptul sa-mi impuna mie sa le accept „casatoria”. Homosexualii vor ca toata lumea sa le accepte stilul de viata. Multi crestini deja au cedat. Rusine lor.

        In privinta moralitatii intrebarea principala este: cine stabileste standardul moral?

      • curtezana spune:

        Hai sa nu se mai angajeze nici cupluri care ofera sex oral… ca doar e impotriva principiilor crestine 🙂

      • Cristina spune:

        Ce face omul acasa e treaba lui, problema apare cind patronul este obligat ca sa le accepte stilul de viata.

      • ivanilici spune:

        Cristina,

        daca refuzi sa angajezi un homosexual pentru ca e homosexual, atunci vorbim de discriminare. Si mi se pare normal sa fii obligat sa-l angajezi. Daca ai avea o angajata despre care ai sti ca, dupa ce pleaca de la serviciu, isi insala barbatul, ce ai face? Ai concedia-o? E o chestiune strict privata, nu te priveste. La lucru toti trebuie tratati in mod egal, indiferent de gen,optiunile politice, religioase, culoarea ochilor, numarul de la pantofi, orientarea sexuala etc. aceleasi drepturi, aceleasi responsabilitati.

      • Cristina spune:

        Aici nu este vorba de a angaja un homosexual, ci despre faptul ca homosexualii obliga crestinii sa le accepte stilul de viata, iar daca nu le accepta ii dau in judecata. Asta nu e discriminare?

        Apoi, arata-mi si mie o organizatie care promoveaza vegetarismul, daca angajeaza persoane care maninca carne. Oare companiile anti-arme angajeaza oameni care sint pro-arme? Organizatiile pro-avort angajeaza persoane anti-avort? Organizatiile care sint anti-taiatul padurilor angajeaza persoane care sint pro-taiatul padurilor?

        Ce face omul in viata sa particulara e treaba lui. Problema apare cind o companie, un om, este fortat sa faca ceea ce vrea alt om/organizatie. Asat e diferenta pe care se pare ca nu vreti s-o intelegeti.

      • ivanilici spune:

        Concret, ce inseamna ca esti dat in judecata daca nu le accepti stilul de viata?

        Iarta-ma, dar argumentul ca o firma care promoveaza vegetarianismul ar trebui sa aiba angajati DOAR oameni vegetarieni este hilar. Mie, care-s cam 99% din vreme ovo-lacto-vegetarian, daca imi trebuie avocat, nu-l angajez pe criteriul vegetarianismului, ci pe al competentei. Iar daca as avea o firma care ar promova un asemenea regim alimentar, ar fi absurd daca as impune angajatilor sa fie adeptii lui.

        Ce nu vrei tu sa intelegi este ca eu nu-s de acord cu discriminarea sub nicio forma. Eu asta spun si nimic mai mult. Si o spun de pe pozitia unuia care crede ca, din punct de vedere moral, homosexualitatea este inacceptabila. Dar aici nu e problema mea, e problema fiecarui om in parte cu Dumnezeu, Allah sau scoarta de copac in care crede.

      • Cristina spune:

        Concret ti-am raspuns, sint patroni crestini care sint dati in judecata pentru ca nu accepta stilul de viata al homosexualilor.

        Daca tu ai o firma care promoveaza vegetarismul iti garantez ca nu vei angaja o persoana care maninca carne ca sa-ti promoveze compania. Aici nu vorbesc de angajarea avocatului, ci de angajarea oamenilor care vrei sa-ti promoveze compania in functie de ceea ce crezi tu ca trebuie mincat.

        Esti foarte naiv daca crezi ca discriminarea nu se intimpla tot timpul. Cind sint 10 candidati pe un loc de munca, angajatorul discrimineaza 9 candidati in favoarea altuia. Fiecare om decide lucruri in functie de parerile sale, in functie de principiile sale.

        Ca patron de companie privata eu am dreptul sa angajez pe cine vreau si sa servesc pe cine vreau! Un homosexual nu are voie sa-mi impuna sa-i fac tortul de nunta, un musulman nu are voie sa-mi spuna sa port burqa, un marxist nu are voie sa ma oblige sa-mi redistribui averile. Cel putin nu intr-o tara libera.

      • ivanilici spune:

        Reiau intrebarea: ce inseamna ca patronii nu le accepta stilul de viata? Ca nu-i lasa sa intretina relatii sexuale la lucru?

        Cand dai un anunt si spui ca angajez avocat, jurist, fierar-betonist, cofetar etc. te intereseaza sa angajezi un profesionist. Asta inseamna ca vei urmari nu opiniile sale despre religie, politica, flori, nu culoarea parului, ci pregatirea sa pentru postul respectiv.
        Iar discriminarea nu intervine, sau nu ar trebui sa intervina, pentru ca se presupune ca evaluarea va fi facuta in mod onest. De ce nu discriminezi? Simplu! Sa zicem ca vreau sa angajez un zidar si le dau doritorilor proba de lucru. Ce urmaresc? Calitatea si viteza de executie. Chestiunile acestea sunt cuantificabile. Iau frumos nivela si masor planeitatea, iau ruleta si masor cat a zidit. Se poate plange vreunul ca a fost discriminat? Nu. Dar daca eu vad ca un candidat a facut cel mai bine si-i spun ca nu-l angajez pentru ca e homosexual, atunci am o problema.

      • Cristina spune:

        Fiecare patron are dreptul sa-si aleaga angajatii in functie de ce doreste. Fiecare patron are dreptul sa serveasca pe cine doreste. Fiecare patron are dreptul sa hotarasca in ce directie ii merge compania. Daca un patron vrea sa angajeze numai prosti, de ce s-ar plinge ceilalti? Daca un patron vrea sa angajeze numai femei, de ce s-ar plinge barbatii? daca un patron nu vrea sa isi ofere serviciile anumitor institutii, indiferent de motive, de ce nu ar avea voie? Atita timp cit e compania lui, a muncit sa o mentina la suprafata, are dreptul sa faca ce doreste, atita timp cit nu inseala pe nimeni.

  4. ivanilici spune:

    a. Sper ca glumesti la faza cu discernamantul. Pe bune, chiar sper ca glumesti.
    b. cum n-a spus nimeni ca educatia trebuie oferita doar in familie? Citeste ce ai scris mai sus, te rog. 🙂 Si daca familia vrea sa decida in ce priveste standardul educational si nu e multumita, poate sa aleaga o scoala confesionala sau sa isi educe copilul acasa.
    Am citit despre ce se intampla in California unde se doreste studierea istoriei LGBT. Nu vad care-i problema desi, sincer, mi se pare puerila disciplina asta. Daca la istorie invatam despre Stefan cel Mare si multiplele lui escapade amoroase crezi ca imediat se activa in mine dorinta de a avea o multime de iubite? Nu.
    c. Repet intrebarea: ce principiu crestin iti spune sa nu lucrezi cu homosexualii, sa nu le faci o prajitura etc.? Hai sa ne gandim si invers. Daca un homosexual ar refuza sa repare masina unui heterosexual, cum ar fi? Dar, sincer, chiar nu pricep unde e iubirea crestina in toata tarasenia asta. Pe bune, daca as avea un copil si ar veni sa-mi spuna la 20 de ani: „Tata, sunt homosexual.”, i-as spune simplu: „Nu sunt de acord cu asta, dar esti copilul meu in continuare si te iubesc si nu voi inceta sa o fac. Relatia dintre noi nu se va schimba niciodata.”
    d. Sunt impiedicati sa se casatoreasca atat timp cat nu au dreptul legal sa o faca. Si nu te obliga nimeni sa spui asa: „Statul va da dreptul sa fiti impreuna si sa fiti <>. Eu, crestin fiind, desi cred ca nu e moral ce faceti, sunt gata sa va ajut oricand aveti nevoie.”

    Daca moralitatea e doar apanajul crestinismului, repet: ce se intampla cu societatile in care crestinii sunt o mica minoritate? Sunt ele… imorale?

    • Cristina spune:

      a. Daca renuntam la standardele morale, cine poate opri pe altcineva sa faca ce vrea, sub orice motiv?
      b. Am spus doar in familie, nu doar acasa, este o diferenta 😉 Problema este ca in Europa, deci si in Romania, statul nu da voie parintilor ca sa hotarasca ce fel de standard sa ii fie educat propriul copil.

      Apoi, nu numai ca istoria LGBT se studiaza ca sa se spuna ca e ok sa fi gay, dar se fac scenete, foreplay si multe care promoveaza homosexulitatea. Eu nu cred ca romanii invata despre escapadele lui Stefan cel Mare ca fiind ceva de dorit, de incercat, de promovat. Iar daca asta se face, rusine!

      c. O nunta este celebrarea unirii a doi oameni. Ca lucrezi in acelasi birou cu un homosexual e una, dar participind la nunta lui inseamna ca esti de acord cu stilul sau de viata, iar ca crestin trebuie sa nu fi de acord cu pacatul. La fel, daca copilul tau ar veni si ti-ar spune ca e criminal, ii vei spune “Nu sunt de acord cu asta, dar esti copilul meu in continuare si te iubesc si nu voi inceta sa o fac. Relatia dintre noi nu se va schimba niciodata.”??? Nu vei incerca sa-l convingi ca nu e bine ce face? Un parinte crestin ar trebui sa faca asta. Asta este iubirea crestineasca, nu sa tolerezi pacatul, dar sa incerci sa convingi oamenii sa se lase de pacat, pentru ca mai tirziu sa nu sufere in iadul vesnic.

      d. Sint state in SUA care le da voie sa se casatoreasca, de ce foarte putini se casatoresc? Pentru ca nu asta vor. Problema apare atunci cind imi impune mie sa le accept „casatoria”. Staul nu recunoaste nici poligamia, de ce sa nu cerem ca si poligamii sint discriminati. Nici ei nu au voie sa se casatoreasca cu mai multe femei!! Si uite asa deschidem „a can of worms”.

      Si eu intreb, cine este cel care hotaraste ce e moral si ce nu?

  5. ivanilici spune:

    a. Accentul cade pe responsabilitate si discernamant, nu pe moralitate. Cum zicea unul dintre parintii fondatori ai Americii, Benjamin Franklin: „libertatea mea de a-mi misca pumnii este limitata de nasul vecinului meu.”
    b. Si in Europa se poate opta pentru educarea copilului acasa (Austria, Finlanda, Slovenia, Ungaria).
    Daca ceea ce spui legat de scenete si preludiu este real, atunci cred ca e deja prea mult. Dar asta si in ce priveste comportamentul sexual heterosexual, nu doar cel homosexual.
    Cred insa ca nu e nicio problema sa vorbesti despre LGBT in contextul luptei pentru drepturile civile, cred ca e OK sa spui ca anumite personalitati au fost homosexuale.
    c. Uite, eu nu consum alcool deloc. Si nici nu fumez. Si sunt si cam vegetarian. Asta nu ma impiedica sa stau la masa cu oameni care consuma alcool sau care, uneori, mai si fumeaza (desi, de cele mai multe ori, nu fumeaza in prezenta mea). Si daca stau cu ei nu inseamna ca sunt de acord cu ceea ce fac.
    Daca al meu copil ar comite o crima, e clar ca i-as spune ca a gresit (nu intru aici in definitia crimei, pentru ca uciderea poate comporta diverse aspecte), insa asta nu m-ar impiedica sa-l iubesc in continuare. Cred ca Dumnezeu uraste pacatul, dar iubeste pe pacatos. Scrie Sf. Ap. Pavel:
    „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi.” (Epistola catre Romani, cap. 5, v. 8)
    d. Foarte putini se casatoresc din acelasi motiv pentru care si putini heterosexuali se casatoresc. Exista, stii bine, multi tineri heterosexuali care prefera sa stea impreuna fara a fi casatoriti.
    Cat despre poligamie, exista societati in care aceasta este acceptabila si legala. Daca ne gandim, sa zicem, la Solomon, ce facem? Trebuia Dumnezeu sa-l omoare? Sau daca il luam pe Iacov la bani marunti?

    • Cristina spune:

      Responsabilitatile si discernamintul este diferit in functie de moralitatea acceptata. Islamul considera moral ceea ce crestinismul considera imoral. Cind spunem ca ceva nu e corect o facem in functie de standardul acceptat. Crestinii considera crima un pacat, islamul o promoveaza. Ei considera ca este responsabilitatea lor sa omoare crestinii si evreii.

      Nu, gresesti, in Europa nu este permis parintilor sa-si educe copiii asa cum vor. Asa cum am spus, LGBT nu lupta pentru aceleasi drepturi ca ceilalti, pentru ca deja le au. LGBT lupta pentru drepturi pe care altii nu le au. Asta este discriminare. E ok sa spui ca unele persoane au fost homosexuale, dar nu e ok sa spui ca e ok sa fi homosexual, mai ales daca parintii acelor copii nu sint de acord cu asta.

      Comparatia ta cu fumatul si alcoolul nu este valida, pentru ca tu ai decis sa nu le folosesti, nu este cerut de religia ta. Crestinii considera ca stilul de viata homosexual este pacat si nu sint de acord ca sa participe la sarbatoarea lor care scuipa in fata ceea ce inseamna casatoria in religia lor. Asa cum am spus, nici un musulman care nu vinde carne de porc in magazinul sau nu este dat in judecata pentru asta. Toata lumea intelege ca religia lor ii opreste de la lucrul asta si nimeni nu are astfel de pretentii. Nu stiu de ce doar crestinilor li se cere sa renunte la principiile lor.

      Fiecare om are dreptul sa se „casatoreasca” sau sa traiasca cu cine vrea. Problema apare cind ma obliga pe mine, sau pe alti crestini sa li se accepte stilul de viata. Asta nu inseamna ca nu ii iubesti pe oamenii respectivi, asta inseamna ca nu esti de acord cu pacatul in care traiesc. Daca o cunostinta imi viziteaza casa si vine impreuna cu „prietenul” sau, vorbim, povestim, cinam impreuna, dar cind vine vorba de dormit, exista camere la hotel care ii pot servi. Asta nu inseamna ca vreau sa-i omor, ci doar ca nu accept stilul lor de viata. Sau un crestin nu are voie sa traiasca conform principiilor lasate in Scriptura?

      • curtezana spune:

        Pun pariu ca majoritatea cunoscutilor tai fac sex oral.. ceea ce e pacat in ochioi crestinismului.. ce faci? nu-i mai primesti in casa ca tu nu esti de acord cu pacatul lor? a, sau de fapt faci si tu la fel ca ei 🙂 am uitat varianta asta

      • Cristina spune:

        Nici macar nu are legatura cu ceea ce am scris. Problema apare atunci cind sint data in judecata pentru ca nu le accept stilul de viata si sint obligata sa celebrez cu ei, ca si cum as fi de acord. Ce face omul in casa lui e treaba lui, atita timp cit nu ma obliga pe mine sa-i platesc tratamentul medical care vine in urma stilului sau de viata. Insa se pare ca tu nu cunosti diferenta….probabil pentru ca si tu ai da in judecata pe aceia care nu-s de acord cu ceea ce faci tu.

      • ivanilici spune:

        Miss C,
        inteleg pozitia Cristinei, desi n-o impartasesc. Si e un pic normal sa se simta usor amenintata, dat fiind faptul ca traieste intr-o tara in care, sub masca libertatii, ti se ia mult tocmai din libertate, o tara in care „political correctness” a ajuns sa incalce dreptul la opinie.
        Va rog pe amandoua sa fiti cumintele si sa nu sariti una la gatul celeilalte facand presupuneri eronate. Si asta din cel putin un motiv: nu va cunoasteti.

  6. ivanilici spune:

    Cristina,

    a. nu stiu cum se face dar, niciunul dintre musulmanii cu care am intrat in contact n-a vrut sa ma omoare si n-a considerat ca e dator sa-mi ia gatul. Ca tot socotesti ca moralitatea exista doar in cadrul crestinismului, imi permit sa-ti amintesc de niste perioade numite de istorice ca fiind „intunecate” cand crestinii socoteau ca e datoria lor sa-i omoare pe necrestini. Si daca citesti cam cum au cucerit evreii Canaanul, cam ce genocid au facut ei pe acolo, te cam ia durerea de cap. Asta ca sa fim echidistanti.

    b. In unele state europene, dupa cum spuneam, homeschoolingul este legal. http://en.wikipedia.org/wiki/Homeschooling_international_status_and_statistics
    Intr-un mediu laic e OK sa spun ca a fi gay e ceva diferit, fara a-i conferi un sens moral. La biserica pot spune ca e ceva gresit. Mediul laic n-are de-a face cu Dumnezeu, cel religios are. Si eu cred ca homosexualitatea reprezinta un pacat, dar pacatul acesta e ceva ce tine de relatia omului cu Dumnezeu, nu de relatia mea cu el.

    c. Cunosc crestini care apartin unor confesiuni care interzic consumul de alcool si tutun si care au aceeasi atitudine pe care o am si eu.
    Comparatia cu musulmanul care nu vinde porc nu e similara cu cea a crestinului care refuza sa serveasca un homosexual. Ca sa mergi pe linia mea, ar trebui sa spui ca un musulman refuza sa vanda carne unui crestin. Aceea ar fi discriminare. Iti mai spun o data: Iisus a stat la masa cu vamesii si cu prostituatele. Si nu era de acord cu ceea ce faceau.

    d. Un crestin e liber sa traiasca asa cum ii spune Dumnezeu. Asta atata vreme cat ceea ce crede el nu calca drepturile si libertatile celorlalti. Pentru ca au fost cazuri de oameni care au socotit ca le vorbeste Dumnezeu si au luat gatul altora.
    Acasa la tine poti face orice doresti. Nu te obliga nimeni sa spui homosexualilor ca ceea ce fac ei nu e bine. E libertatea ta de expresie. Dar daca tu esti judecator si trebuie sa decizi in cazul divortului unor homosexuali, nu poti sa spui ca nu te bagi pentru ca nu recunosti casatoria lor. Hai sa nu amestecam lucrurile. Sfera publica e una, cea privata e alta.

    • Cristina spune:

      a. Acei musulmani ori n-au citit Coranul, ori l-au citit dar fiind in minoritate inca se abtin. Asta nu inseamna ca religia nu le cere acest lucru. Insa religia crestina nu cere acest lucru. Ca unii s-au folosit de o religie sa-si faca de cap, este altceva.

      b. Din nou, dai dovada de faptul ca nu intelegi ce scriu. Nu am spus ca homeschooling-ul nu este legal in Europa. Am spus ca in Europa nu este permis parintilor sa-si educe copiii asa cum vor ei. Adica, daca un parinte doreste sa-si educe copiii acasa trebuie s-o faca conform cerintelor statului, nu conform cerintelor parintelui. Apoi, la sfirsitul liceului, de exemplu, trebuie sa dea acelasi examen ca restul copiilor educati public, aka bacalaureatul. Ca un copil educat acasa sa ia bacalaureatul, acesta trebuie sa invete aceleasi materii care se invata in institutiile publice. Deci, asa cum am spus, statul nu da voie parintilor sa-si educe copiii asa cum considera ei necesar.

      c. http://www.telegraph.co.uk/finance/newsbysector/retailandconsumer/10532782/Muslim-staff-at-Marks-and-Spencer-can-refuse-to-sell-alcohol-and-pork.html

      Si eu am stat la masa cu musulmanii, dar asta nu inseamna ca am vrut sa-i omor. Insa la moschee nu accept sa ma duc si nici sa ma rog lui allah.

      d. Daca eu nu vreau sa le fac un tort de nunta unor homosexuali, eu nu le incalc dreptul lor sa se casatoreasca sau sa fie gay. Fiind afacerea mea, nu doresc ca un judecator sa ma oblige sa le fac tortul.

      • ivanilici spune:

        a. Au citit Coranul, se roaga la ore fixe, sunt foarte religiosi. Dar, cum spuneam si in raspunsul precedent, stii bine ca exista si crestini care au ucis in numele religiei. As putea deschide Scripturile si ti-as putea arata niste minunate indemnuri la genocid.

        b. OK, iti accept nuanta. Insa mie mi se pare normal ca, daca iti educi copilul acasa, sa te supui unor norme. Ca poate tie ti se pare ca e normal sa nu-l inveti o limba straina, sau sa-l inveti matematica.

        c. Chestiunea mi se pare stupida: vrei sa lucrezi intr-un magazin in care se vinde alcool si carne de porc? OK, dar asta inseamna ca trebuie sa vinzi produsele respective. Responsabilitatea vine la pachet cu job-ul. Ca daca eu imi angajez o asistenta si in descrierea slujbei scriu ca e de datoria ei sa pregateasca o cafea pentru cei care vin sa discute cu mine, iar ea semneaza, e absurd sa spuna pe urma ca ea nu vrea pentru ca e impotriva convingerilor sale religioase. Nu vrei sa lucrezi in mediul acesta, asta este, incerci in alta parte.
        N-am spus ca trebuia sa omori musulmanii. Eu am fost crescut intr-un anumit mediu religios, insa asta nu m-a impiedicat sa onorez invitatiile altora la bisericile lor.

        d. E afacerea ta si poti scrie ca iti rezervi dreptul de a-ti rezerva clientela. Dar sa spui ca nu faci un tort de nunta DOAR pentru ca respectivul cuplu e gay mi se pare exagerat.

      • Cristina spune:

        Religia crestina cere sa-ti iubesti dusmanul, nu sa-l omori, asa cum spune Coranul. Musulmanii deja omoara crestinii in tarile unde ei sint in majoritate si unde legea Sharia este legea tarii. Dupa cite se vede, musulmanii vor sa ocupe si restul lumii si continua sa-si promoveze intoleranta.

        Da, tie ti se pare normal sa te supui normelor statului, dar nu inseamna ca este corect. Statul nu are dreptul sa impuna norme educationale, dar acest lucru este strain celor care cred ca statul este raspunsul la toate problemele. Eu imi educ copiii fara interventia statului si dupa standardele mele, nu ale statului. Asta pentru ca eu am acest drept. Statul nu are dreptul sa-mi spuna ce sa-mi invat copiii. Dar normal ca asa ceva este de nemaiintilnit in gindirea cu care ne-au indoctrinat cei de stinga.

        Stupida, nestupida, se intimpla. Chestia cu tortul de nunta sau fotografiile de nunta merg pe acelasi principiu. Crestinii considera stilul de viata gay ca fiind un pacat. Obligarea lor la participarea nuntilor gay este ca si cum ai fi partas la crima. Nu cred ca este locul lor acolo. Nu ti se pare exagerat ca un judecator sa spuna unui patron ce sa vinda, cui sa vinda?

      • ivanilici spune:

        Cristina,

        sa-ti aduc aminte cam cum a decurs cucerirea Canaanului de catre evrei? Cam ce genocid a fost acolo? Si asta la ordinul direct si fara echivoc al lui Dumnezeu.
        Sa mai amintesc cumva de razboaiele sfinte ale crestinilor? De iubirea cu care crestinii s-au tratat reciproc in perioada Reformei, Inchizitiei si Contra-reformei?

        Ai o fixatie teribila pe demonizarea a tot ce inseamna „stanga” in politica, desi operezi cu o definitie pe care-mi permit s-o caracterizez, cum sa spun?, hmmm, originala. Spui ca e de neconceput intr-o gandire stangista ca omul sa-si poata educa odrasla cum doreste. Atunci inseamna ca, intr-o gandire de dreapta, ne-am putea educa asa cum am vrea copiii. Or, sa-mi fie cu iertare, dar iti pot arata regimuri de dreapta in care educatia a fost tot de catre stat facuta, intr-un cadru organizat, adica in scoala (sociologia opereaza cu aceasta distinctie: „educatia” este o institutie, „scoala” este o organizatie).

        Aha, deci Iisus Hristos, care statea la masa cu vamesii si pacatosii, gresea? Nu de alta, dar, dupa rationamentul tau, se facea partas la stilul lor de viata.

      • Cristina spune:

        Ori n-ai inteles ori faci pe prostul. Cine vorbeste aici despre faptul ca sa nu stai la masa cu oamenii? Dar niciunde nu il vezi pe Isus Cristos ca a acceptat stilul de viata al homosexualilor, nici nu s-a dus la „nunta” lor. Asa ca…. mai citeste…

        Da, stinga in politica distruge libertatea si incalca drepturile oamenilor, de ce nu as demoniza-o??

        Apoi, sa-mi fie cu iertare, nu accept definitia etatistilor a ceea ce inseamna „dreapta”. Statul nu are absolut nici un drept sa fie implicat in educatie, indiferent de care parte a spectrului politic se afla. Ca tu crezi altfel, e treaba ta,, nu a mea.

      • ivanilici spune:

        Eu zic sa te calmezi si sa fii decenta, nu obraznica. Deocamdata esti la mine in batatura si ai fost tratata cu respect. Iti cer acelasi lucru.

        „Crestinii considera stilul de viata gay ca fiind un pacat. Obligarea lor la participarea nuntilor gay este ca si cum ai fi partas la crima. Nu cred ca este locul lor acolo.”

        „Dar niciunde nu il vezi pe Isus Cristos ca a acceptat stilul de viata al homosexualilor, nici nu s-a dus la “nunta” lor.”

        Crestinii considera si adulterul un pacat. Sa-ti amintesc ce spunea Iisus Hristos in Predica de pe Munte referitor la casatorie? Ca acela care-si lasa nevasta ii ofera motiv sa preacurveasca? Si ca acela care ia de nevasta pe una care a fost lasata de barbat preacurveste si el? Acum, te duci la nunti din acestea? Le faci torturi? Ca tot de pacate vorbim.
        Pai, pe vremea aceea, homosexualii nu se casatoreau, asa ca nu putea participa la vreo nunta. Accentul insa cade pe altceva si anume pe denuntarea pacatului, dublata insa de iubirea manifestata fata de pacatos. Un Iisus care uraste ce fac oamenii, dar care-i iubeste si sta cu ei in ciuda pacatoseniei lor.

        Iarta-ma, dar acum ti-o spun pe sleau: nu stii despre ce vorbesti cand e vorba de teoria politica si de asta infierezi cu drag si spor tot ce inseamna „stanga”.

      • Cristina spune:

        Vezi oameni care traiesc in adulter ca dau in judecata crestinii pentru ca nu le accepta stilul de viata? Ce a spus Isus ca se intimpla cu curvarii si cu homosexualii?? Da, El ii iubeste, dar ei trebuie sa renunte la pacatul lor. Cit de tare i-ar iubi, daca nu renunta, tot in iad vor ajunge. Si eu sper ca homosexualii si curvarii si cei care traiesc in adulter se vor intoarce de la pacatul lor. Asta inseamna sa-i iubesti, nu sa contribui la stilul lor de viata.

        Invata-ma tu: ce e bun in teoria politica de stinga si eu nu stiu?

      • ivanilici spune:

        Nu e nevoie sa fie dati in judecata pentru ceva ce accepta. Crestinii au acceptat de multa vreme adulterul si il practica fara probleme. Foarte putini sunt aceia care sunt fideli, majoritatea calca pe bec.

        Nu exista o „teorie politica de stanga”, ci exista o definitie a „stangii” in teoria politica. Cu mare placere iti pot trimite un e-mail cu ceva bibliografie in domeniu.

      • Cristina spune:

        Din pacate, crestinii au renuntat la multe dintre principiile crestine, de aceea exista situatia din societatea de azi. De aceea nu accept aceste lucruri ca fiind ok.

        Da, definitie a stingii…decisa de cine? De stingisti? Si comunistii spun ca comunismul e bun. Eu am propus sa discutam intre noi doi, nu sa regurgitam ceea ce au spus altii. Libertate vs tiranie. Ce este de dorit?

      • ivanilici spune:

        Cristina,

        limbajul este o conventie. Piatra poarta numele de „piatra” pentru ca niste oamenii au convenit sa o numeasca asa. Si de atunci asa i s-a spus: „piatra”. Puteau sa-i zica „ciorap flausat” si am fi numit-o asa si noi azi.
        Tu vrei sa luam niste termeni, care au deja niste definitii, si sa-i redefinim. Nu-i mai normal sa discutam despre ei plecand de la definitiile clasice?
        Am crezut ca putem avea un dialog despre dreapta si stanga, despre minusuri si plusuri, insa nu se poate atat vreme cat operam cu termeni diferiti. De asta te-am trimis la dictionar, pentru a avea proprietatea termenilor.

      • Cristina spune:

        Limbajul este manipulat tot timpul. Definitiile sint schimbate in functie de interese. Statul defineste „educatia” diferit de cum o definesc eu. Nu doresc redefinirea termenilor, ci nu doresc sa accept definitii date de cineva cu anumite interese si ideologii.

        Ceea ce in Europa inseamna liberal este total opus a ceea ce inseamna azi in SUA. Ce a insemnat in SUA acum 200+ ani liberal, azi are o alta definitie. Daca ar fi sa definim „liberal” care definitie am accepta-o? Cea europeana, cea de acum 200+ ani din SUA sau cea de azi? La fel si cu dreapta-stinga…conceptiile sint manipulate sa se potriveasca retoricii.

  7. filme online spune:

    Acest articol trebuie citit de toata lumea! Felicitari!

  8. Dan spune:

    imi pare rau, citati din Biblie, dar oferiti o interpretare eronata a Scripturii.
    casatoria este inventia li Dumnezeu, nu a statului. redefinirea teremenilor este doar modalitatea prin care se doreste impunerea acestor anomalii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s