Despre daruire


„Inteleg ca pot sa folosesc o parte din veniturile mele pentru a face mult bine in tarile aflate in curs de dezvoltare. Pentru ca pot trai foarte bine cu mai putini bani, imi dau cuvantul ca, incepand de astazi si pana in ziua pensionarii, voi da cel putin zece la suta din ce castig unor organizatii care pot folosi acesti bani in cel mai eficient mod pentru ajutarea oamenilor din tarile aflate in curs de dezvoltare. Fac acest angajament in mod liber, deschis si fara parere de rau.”

386 de membri din 26 de tari

Astazi, intr-o pauza de rearanjare a gandurilor, am gasit un sit foarte interesant care m-a pus pe ganduri. Situl apartine organizatiei Giving What We Can, organizatie caritabila care reuneste cateva sute de oameni care au depus un juramant sa doneze o parte din veniturile lor pentru diminuarea saraciei in tarile in curs de dezvoltare. Organizatia a fost infiintata de Toby Ord, cercetator la Universitatea Oxford. In timp ce majoritatea membrilor organizatiei s-au angajat sa doneze cel putin o zecime din veniturile lor, Ord doneaza cam jumatate din salariul sau – mai multe de 10 000 de lire sterline pe an. Nu ca cei 386 de membri – multi dintre ei studenti -, vor reusi sa eradicheze saracia de unii singuri, dar e un inceput.

A dona zece la suta din ceea ce castigi ne trimite cu gandul la o practica veterostestamentara cunoscuta oricui stie ceva despre Biblie – zeciuiala/zecimea. Totusi, nu in sensul practicii din Egiptul antic, atunci cand in zilele premergatoare impozitarii oficiale, faraonul colecta zeciuieli de la poporul sau. Nici in sensul dobandit de acest cuvant in America, unde pastorii crestini au inceput sa accentueze importanta acestei practici abia dupa ce Primul Amendament din 1791 a facut clara separarea dintre biserica si stat, taind astfel sprijinul financiar de care biserica se bucurase in perioada coloniala timpurie.

Astazi, americanii – dintre care doar patru la suta afirma ca dau zeciuiala – doneaza anual aproximativ 300 de miliarde de dolari, din care circa o treime se indreapta catre organizatii religioase.

Peter Stinger argumenteaza in eseul sau „Foamete, Belsug si Moralitate” ca daca ne putem permite sa dam bani pentru a reduce suferinta altora, atunci este imoral sa nu o facem si, mai mult, doar faptul ca persoana in nevoie ar putea fi la mii de kilometri distanta nu reprezinta o justificare pentru a nu ajuta. Singer este acum un membru al organizatiei Giving What We Can. Rezultatele sunt remarcabile: din februarie 2009 si pana acum, suma angajata pentru donare este de peste 154 de milioane de dolari! Daca in 1972 vocea lui Stinger era ca un glas in pustie, in prezent apelul sau a aprins imaginatia multora.

Practica zeciuielii nu este o noutate in istoria omenirii. In mod traditional, evreii au dat a zecea parte din veniturile lor: prima referinta biblica facand trimitere la Avraam, care a dat zeciuiala din tot ce avea imparatului-preot Melhisedec dupa castigarea unei batalii in care l-a eliberat pe nepotul sau, Lot.

Meeting_of_abraham_and_melchizadek

Astfel, daruirea este un act de multumire. In cartea Numerilor, capitolul 18, versetul 21, zeciuiala este inclusa in legamantul mozaic sub un pretext utilitar ajutand la intretinerea Levitilor, pe care Dumnezeu ii dorea concentrati la indatoririle preotesti. Exista si in prezent biserici (in special neo-protestante) in care aceasta practica dureaza, zeciuiala fiind folosita pentru plata personalului clerical, intretinerea bisericii ori alte proiecte initiate de biserica. Noul Testament vorbeste mult mai putin despre aceasta practica. Primii crestini erau foarte radicali, fiind descrisi in Faptele Apostolilor ca avand totul indeobste, vanzand proprietatile si bunurile lor pentru a da celor care erau in nevoie. In Epistola catre Corinteni, Sf. apostol Pavel spune ca fiecare sa dea in functie de cat are, mentionand ca Dumnezeu iubeste pe datatorul voios.

Poate si de aceea anglicanii practicanti dau astazi mai putin de zece la suta bisericii lor. In 2010, 305 milioane de lire sterline au fost date de 605.000 de credinciosi, care au oferita in medie 3.4% din veniturile lor, sub cei 5% recomandati de Sinodul General.

Relatia dintre bani si biserica este una veche si deloc lipsita de asperitati asa ca pentru fiecare crestin radical care recomanda ca zeciuiala sa fie graduala, in functie de venit, sunt altii, printre care si promotorii Evangheliei Prosperitatii, care pretind ca bogatia este ceva ce Dumnezeu doreste pentru turma sa. Curentul acesta este intalnit mai ales in America, unde megabisericile conduse de tipi ca Joel Osteen promit ca, daca enoriasii pot stabili prin cuvant si fapta ca sunt in Iisus Christos, atunci Dumnezeu va raspunde cu sanatate si bogatie. Iar zeciuiala e extrem de importanta, in sustinerea ei fiind invocat versetul 10, din capitolul 3 al cartii Maleahi:

<<„Aduceţi toate zeciuielile la vistierie şi să fie merinde în casa Mea şi puneţi-Mă şi pe Mine la încercare”, zice Domnul Savaot, „şi veţi vedea că voi deschide, la dorinţa voastră, stăvilarele cerului şi voi vărsa din belşug binecuvântarea, spre binele vostru.”>>

Cu alte cuvinte, dati si veti primi inapoi. Ceea ce suna grozav, desi bisericile folosesc zeciuiala si pentru altceva. Unele se implica in programe pentru saraci, insa altele folosesc fondurile pentru scopuri nu tocmai ortodoxe.

Uneori pare ca trebuie sa fim convinsi sa daruim, de parca fara promisiunea ca vom primi mai mult decat dam nu ne-am deschide buzunarele. Si totusi, nu este dorinta de a da parte din ceea ce suntem? Atunci cand mama alapteaza pruncul, ea ii ofera sanul. Dar si el isi ofera gurita. Asa cum, mai tarziu, el isi va darui trupul iubitei sale asa cum si ea i-l va darui. Darul da nastere unui schimb reciproc fara de care societatile noastre s-ar faramita.

A nu putea sa daruiesti poate crea probleme serioase si genera frustrari si furie (cine nu crede, sa se uite la cum se schimba in general relatiile dintre oameni atunci cand unii acumuleaza, iar altii nu). Daca eu ma imbogatesc si decid sa ofer o vacanta de vis unui prieten care nu-si permite, nu va dura mult pana cand, pentru ca nu ma poate rasplati cu nimic, prietenul se va simti din ce in ce mai frustrat. Daruirea este o arma foarte puternica si care trebuie folosite cu mare atentie.

Multi dintre cei bogati doneaza uneori doar pentru a beneficia de reduceri ale taxelor pe care trebuie sa le plateasca, ceea ce arunca o lumina proasta asupra lor. Si atunci, de ce guvernele decid sa dea inapoi bani celor care deja au in loc sa dea celor care au cu adevarat nevoie? Unii dintre ei insa nu actioneaza din aceasta ratiune, ci pentru ca vor sa faca din daruire un act de iubire, vor sa se simta oameni.

Vacanta in care ma aflu a debutat deja foarte prost: am cheltuit niste sume mult prea mari (nu in comparatie cu veniturile mele, ci cu nevoile mele) si nu ma aflu deloc in pozitia omului care poate da sfaturi. Conduc doua masini scumpe, locuiesc intr-o casa scumpa, port haine scumpe etc. Si totusi, ce-ar fi daca as alege sa cheltuiesc mai putin pentru mine si sa dau o parte mai mare altora? Am completat chestionarul de pe situl celor de la Givinge What We Can si am descoperit ca sunt in primii 0.3% din bogatii lumii, avand un venit de 43 de ori mai mare decat al unei persoane normale. Cand vezi lucrurile asa, intelegi cat de norocos esti ca nu doar ai ce pune pe masa, ba iti permiti o casa, haine, vacante etc. Daca as da 10% din ce castig, as fi in primii 0.6% din bogatii lumii, cu un venit de 39 de ori mai mare decat al unei persoane normale. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, daruirea a 10% nu prea mai pare a fi atat de dificila. Si totusi…

Anunțuri

Un comentariu la “Despre daruire

  1. Petre spune:

    Interesant si…generos subiect…
    E frumos sa poti darui, numai ca, in opinia mea, apar doua probleme (lasand la o parte egoismul nostru natural):
    – modalitatea in care faci darul; cel ce o face direct risca reactii cel putin neplacute, cel care o face mediat nu are certitudinea ca obolul sau este folosit conform destinatiei<
    – receptarea darului, de multe ori beneficiarii obsnuindu-se cu acesta si renuntand la orice efort propriu in asteptarea milosteniei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s