Eroi masculini – ep.1


Unii barbati sunt adevarati eroi pentru mine. Pe unii-i admir pentru rabdare, pe altii-i „admir” pentru flexibilitatea coloanei vertebrale, pe unii pentru maleabilitatea lor, pe altii pentru cat de usor se adapteaza dupa ce intra intr-o relatie.

Astazi, despre unii care-s rabdatori.

Seara tarzie de vara si eu stau linistit la rand ca sa cumpar un bilet la film. In fata mea, un cuplu. Ea undeva pe la 25-27 de ani, machiata discret, usor tarancuta si usor iritabila. El undeva la 30 de ani, finut, foarte linistit. Tineri cu o stare materiala buna, imbracati curat, cu haine scumpe, dar care sa nu iasa in evidenta. Au cumparat bilete la acelasi film pe care intentionam si eu sa-l vizionez si apoi m-am aflat din nou in spatele lor (nu-i hartuiam!) asteptand sa cumpar apa si floricele.

„- Ce vrei sa iau de baut pentru tine? intreaba el.

– Eu nu vreau nimic, raspunde ea.

– Esti sigura?

– Foarte sigura.

– Iti iau si tie floricele? Sau vreo ciocolata? continua el cu intrebarile.

– Nu vreau nimic. Oricum e tarziu si nu vreau sa mai mananc la ora asta: si-asa sunt grasa, raspunde ea. (Numai grasa nu era, sa fi avut 1.60-1.65 si vreo 50-55 de kg)

– Bine, atunci iau pentru mine.”

Si ia omul pentru el niste floricele, o ciocolata si un pahar cu Coca-Cola.

In sala ei aveau locuri in spatele meu. Nu trece mult de la inceperea filmului si-i aud:

„- Draga mea, zice el, imi pare rau ca n-am fost atent cand mi-ai spus sa-ti iau floricele, un pahar cu suc si ciocolata.

– Adica? replica ea mancand din floricelele lui.

– Pai, cred ca ma gandeam la cu totul altceva. Tu ai fost foarte clara in exprimarea dorintei.

– Ai vreo problema? zice ea tafnoasa.

– Eu? Niciuna. Ma bucur ca sotia mea are gusturi atat de asemanatoare cu ale mele si nu-s nevoit sa ies din sala pentru a-i cumpara si eu ceva de baut si de rontait, continua el ironic si foarte calm.

– Ce nu-ti convine? Ca beau si eu din paharul asta? Ca mananc si eu? Mananca-le tu, na!

– Usurel, draga mea. Nu ma deranjeaza ca iei de la mine. Ma deranjeaza ca te-am intrebat daca vrei si tu ceva si ai spus clar ca nu vrei nimic, nimic. Iar acum… vrei.

– Asa, si? N-am voie sa ma razgandesc? Gata! Lasa-ma-n pace! Mereu ai cate ceva sa-mi reprosezi!”

Omul, rabdator, a tacut. Eu, daca eram in locul lui, pe cuvant de nu ma ridicam si plecam. Adica esti invitata sa spui ce doresti, fara restrictii, zici ca nu vrei nimic, ba chiar si motivezi sonor, iar peste nici un sfert de ora, brusc, vrei! Ei, sa-mi trag palme! Cum vine asta? Si nu doar ca te schimbi mai ceva ca prognoza meteo, da’ te mai si enervezi cand ti se atrage discret-ironic atentia, de parca barbatul ar fi de vina ca nu esti tu in stare sa iei o decizie simpla.

Anunțuri

3 comentarii la “Eroi masculini – ep.1

  1. Petre spune:

    Esti un pic intransigent de aceasta data.
    Poate femeii i s-a facut pofta vazandu-si sotul consumand bunatatile…Sincer, nu isi avea rostul aici ironia.
    Dar daca gestul ei banal denota comportamentul obisnuit, da, e o problema.

  2. ivanilici spune:

    Mr. Peter,

    din felul in care sotul i-a vorbit se vedea clar ca nu e o situatie exceptionala, ci una foarte comuna. Dar omul avea rabdare, nu gluma. 🙂

  3. […] sfarsitul lunii trecute scriam despre barbatii… rabdatori. Rabdatori nu in general, ci strict in relatie cu consoartele/iubitele/prietenele. Azi, trecem la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s