Rationalizarea raului


„Sunt un dobitoc! Un nemernic, asta sunt! Si mai si pozez in a fi un om cinstit, un om de valoare, integru. Daca ar sti insa toti cei care ma apreciaza ce fac eu in ascuns…”

Era noapte si Mihnea nu putea sa doarma. In urma cu doar cateva ore isi inselase sotia pentru nici el nu mai stia a cata oara. Si nici nu intelegea ce-l impinsese spre a face sex cu o alta femeie. Sex, ca doar nu putea face dragoste cu o femeie pe care o platea. Ajunsese acasa prea tarziu pentru a-si saruta copila de „Noapte buna!”, si prea devreme pentru a-si gasi sotia dormind. Inventase o scuza pentru a-si motiva intarzierea, sotia il crezuse fara nicio problema, ba chiar il compatimise pentru ca nu putuse sa ajunga mai devreme acasa, isi sarutase sotia, mai povestisera putin despre cum isi petrecusera ziua si mersesera la culcare.

stock-photo-business-man-with-prostitute-man-is-paying-for-sex-in-euro-banknotes-58448452

Numai ca, spre deosebire de alte dati, se trezise dupa catva timp si, fara sa vrea, se gandea la sotia lui iubitoare care nu banuia nimic legat de ce facea el in timp ce era plecat de acasa. Se gandea si la banii pe care-i fura cu diverse inginerii financiare, bani ce ar fi trebuit platiti la stat sub forma unor impozite, dar pe care el, baiat istet si cu relatii cum multi si-ar dori, reusea mereu sa-i pastreze. Si realiza ca e un… vierme. Un om de nimic.

In linistea noptii, glasul constiintei ii urla puternic in minte si nu-l lasa sa adoarma. Voia sa se ridice din pat, sa priveasca ceva la televizor, ceva care sa-l faca sa nu mai auda vocea aceea, dar nu putea sa se ridice din pat. Nu-l durea nimic, nu era paralizat sau amortit, ba chiar era perfect constient de fiecare parte a corpului sau. Parea insa a fi tinut cu o forta blanda.

Isi aminti insa o intamplare. Un copil furase un creion de la un coleg de scoala, iar tatal sau il certase strasnic spunandu-i ca nu are voie sa faca asa ceva si informandu-l ca, daca tot dorea un creion, trebuia sa-i spuna si i-ar fi adus el nu unul, ci zece creioane de la birou. Asa ca socoti intamplarea asta o salvare.

„- Aha, deci zici ca sunt un nemernic pentru ca-mi insel nevasta si fac evaziune fiscala?”, incepu el dialogul cu constiinta.

„- Exact!

– Pai si, ma rog, ar fi mai bine sa fac ce? Sa divortez de sotia mea? Ce s-ar face fara mine? Ca singura castiga putin peste salariul minim pe economie. Eu am pus-o sa fie profesor? Si, mai apoi, e obisnuita sa traiasca in puf. In plus, nu stie si nu banuieste nimic. Da’ nimic. Sunt foarte vigilent si atent la orice detaliu. Nu stie, n-o doare.

– Nu, nu divortul e solutia! Trebuie ca tu sa te opresti din a mai fi duplicitar.

– Ma lasi? Practic nu am niciun dezavantaj daca o insel. Ce? Ca pierd niste bani? Si-asa am prea multi. Si oricum nu ma intereseaza starea materiala. Ca as putea sa ma imbolnavesc? Ma protejez intotdeauna. As putea petrece mai mult timp impreuna cu familia? Oricum petrec mult timp impreuna cu familia, muuuult peste medie.

– Si faca fetita ta ar sti ce faci tu?

– Fetita mea NU va stii niciodata ce fac eu. Vreau sa creasca altfel. In fine, stii bine ca nu pun pret pe sex, si nici macar nu ofer vreo parte din mine acolo. E ceva DOAR fizic. Iar la subiectul evaziune fiscala, chestiunea e mult mai simpla. De prins, nu ma prinde nimeni pentru ca daca e sa cad eu, cad si sefi mari si nu e interesul nimanui. In plus, nu sunt sume foarte mari. Si cand ma gandesc la ce face statul cu banii din impozite, mai bine ii administrez eu. Copiii aia mici pe care-i sponsorizez ca sa poata merge la scoala n-ar putea beneficia de sumele acelea. Iar toate proiectele de care am grija, la fel.

– Datoria ta e sa platesti taxele catre stat, mai apoi altii au datoria sa imparta sumele respective.

– Hai, nu mai spune! Adica eu sa platesc impozite si altii apoi sa imparta intre ei contracte si sa bage banii in buzunar. Nu, nu. Eu platesc o parte din impozite si o parte ii iau eu si-i impart SI catre cei care au nevoie. Acum merg sa ma culc. Multumesc pentru dialog. Si te rog ca, data viitoare, sa nu ma mai deranjezi.”

Mihnea zambi, isi privi sotia, o saruta, se ridica din pat si merse in camera fetitei sale care dormea linistita, o saruta si pe ea, apoi privi cateva fotografii cu copiii pe care-i ajuta, si isi spuse: „Am o viata implinita: o familie frumoasa, un job care-mi aduce tot ce am nevoie, cativa prieteni, ii ajut pe altii, ce altceva mi-as putea dori? Sunt un om de succes!”. Se intoarse in dormitorul matrimonial si adormi ca un prunc.

………………………………….

E atat de usor sa gasesti motive rationale pentru a face raul! Descarcam muzica, filme, carti, soft de pe internet fara a plati pentru ele. Pai, de ce sa platim cand le avem la indemana? De ce sa bagam banii in buzunarele unor nesatui? De fapt, muzica e compusa pentru a fi ascultata. Si asta facem: o ascultam. Filmele pentru a fi vizionate. Si le vizionam. Cartile pentru a fi citite. Si le citim. Folosim programe piratate. Promovam, deci, libertatea de exprimare si forta creatoare. Si ne permitem sa facem asta pentru ca rationalizam acest furt.

Cand mergem sa achizitionam o masina, ne mai permitem acelasi tip de rationament? Si anume ca producatorii doresc ca masina lor sa fie condusa. Cum ar fi sa mergem la un dealer, sa facem actele si sa plecam fara sa platim? Am putea invoca drept explicatie pentru neplata existenta unei corporatii nemiloase care sponsorizeaza nu stiu ce razboi? Stim sigur ca am fi arestati in secunda doi.

Imi amintesc ca, in copilarie, faceam o multime de nefacute. Si se intampla ca parintii sa afle de cate unele. Urmau o cearta serioasa si explicatiile de rigoare, mi se reamintea ce ar trebui sa fac, ma simteam ca dracu’, imi venea sa intru in pamant de rusine si, pentru o anumita perioada, nu mai faceam. Ba chiar ma simteam foarte bine fiind… cuminte.

Ne place sa ne mintim spunandu-ne ca, desi furam, mintim etc., suntem niste oameni buni pentru ca facem o multime de fapte bune. In fond, de cate ori n-am auzit spunandu-se: „Sunt un om bun: n-am dat in cap la nimeni, n-am bagat nimanui mana in buzunar.” Corect, n-am dat in cap nimanui, dar din „prostule!”, „incapabilule!” nu i-am scos pe unii. Si tot un fel de crima e si asta. Nu am bagat nimanui mana in buzunar, dar de copiat, am copiat la vreun extemporal sau vreun examen. Sau am incercat sa scapam de cate-o amenda, platind spaga. Si lista poate continua.

Se pare ca cea mai buna metoda de a ne opri din a face raul este sa ne amintim mereu si mereu binele. Si, manati de aceasta reamintire, sa nu mai rationalizam fiecare rau pe care-l facem, scuzandu-l si gasindu-i parti favorabile, ci sa pastram jurnalul vietii imaculat. Iar gustarea unei dulceti despre care stim ca poate deveni amara nu-i nicicand de dorit.

Stiu… visez…

Anunțuri

7 comentarii la “Rationalizarea raului

  1. fireplace spark spune:

    De ani si ani de zile observ ,pe zi ce trece, cum vechile principii dupa care ar trebui sa ne ghidam viata…apun.Poate goana asta nebuna dupa „a avea” ne face sa uitam sa fim corecti sau ne face sa uitam sa fim umani.Putin mai cred in ceva,putini isi mai aduc aminte ca au constiinta, dar totusi aceasta ,uneori, ne joaca feste. Acele clipe cand ne judecam noi pe noi insine sunt sigurele clipe cand putem sa realizam daca mai putem schimba ceva sau daca putem face ceva cat de mic ca sa conteze.
    E simplu sa negi ca ceea ce faci e imoral sau ilegal sau ca intr-un fel sau altul iti poate influenta tot tie viata sau a copiilor tai intr-un mod nefast, in timp… E mai greu sa te hotarasti sa spui nu tentatiilor de moment, fie ele de orice fel , si sa faci ceea ce ar trebui sa fie corect…stiind ca pierzi intr-un fel satisfactia aceea de o clipa.
    A pastra jurnalul vietii imaculat tine de puterea din noi…putini totusi o mai avem…
    Nu, nu visezi…
    A simti asa nu e un vis, a actiona nu e un vis…pas cu pas, actiune cu actiune, fiecare din noi putem face lucrurile sa fie asa cum trebuie, dar din pacate putin suntem dispusi!
    Oricum speranta moare ultima!

  2. ivanilici spune:

    Vechile principii, vechile carari. Acum sunt alte contexte si poate ca vechile solutii nu mai functioneaza. Sau poate ca vrem sa aruncam la cos ce ne-a crescut si vrem sa ne bucuram de o libertate impinsa la limita, fara a fi prea constienti de urmari.
    E greu sa spunem „Nu” pentru ca ne-am obisnuit sa spunem „Da”. Si obiceiurile tind sa ne devina o a doua natura, astfel incat, de multe ori, suntem ca niste schizofrenici: nici noi nu mai stim cine suntem cu adevarat.

  3. Petre spune:

    Bag de seama cu placere ca, desi oficial ai parasit locul in care ne-am cunoscut deunazi, totusi il mai frecventezi incognito si il folosesti ca sursa de inspiratie…
    Bravo, ivanilici, smecher mic si simpatic! 🙂

  4. ivanilici spune:

    Nea Petrica, mi-e teama ca nu prea inteleg la ce faci matale referire: ce am scris n-are drept sursa de inspiratie mediul virtual.

  5. Petre spune:

    Pe forumul pe care ne-am intersectat noi doi acum ceva timp, exact cu o zi inainte a fost deschis un topic cu aceeasi tema pe care ai lansat-o matale aici: mustrari de constiinta!
    Am presupus ca talica mai citesti respectivul site, si ai preluat tema…
    My mistake, imaginatia mea „debordanta” imi joaca feste…:)

  6. fireplace spark spune:

    Petre, din pacate pe forumul respectiv lucrurile au devenit mult prea superficiale si mult prea luate in deradere. Apropo accesarea acelui forum si implicarea mea activa acolo e unul din lucrurile caruia am ales sa-i spun NU.

  7. ivanilici spune:

    Nea Petre, tema nu este „mustrari de constiinta”, ci modul in care, gasind explicatii, ne justificam relele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s