Consideratii la cazul Alexandru Visinescu


In urma cu vreo cateva saptamani a aparut in presa imaginea unui batranel ce pare a-si trai linistit senectutea. Daca l-am fi zarit pe strada, probabil ca l-am fi privit cu oarece intelegere, mila, compasiune si ne-am fi oferit sa-l ajutam sa treaca strada. Numai ca, odata ce am aflat cine a fost omul in tinerete, ce a reprezentat el, toate aceste ganduri au fugit. In fond, ai putea manifesta compasiune fata de un tortionar? Ai putea fi uman cu un om care a excelat in ne-umanitate? Un ziarist ne indemna sa-l cautam pe batran si sa-i strigam „Tortionarule!”. Unii au scris pe fatada blocului in care locuieste „Tortionare, esti acasa? Mortii nu te lasa!”

 

visinescu_deschidere1_600x400_68141100

Am urmarit un interviu destul de amplu pe care un post de televiziune i l-a luat tortionarului si am avut permanenta senzatie ca omul nici macar nu intelege ce a facut. Manifesta un soi de autism teribil. Avand o conditiei sociala joasa si ajuns in acea pozitie, el nu e vinovat de nimic. El n-a facut altceva decat sa execute niste ordine. El nici macar nu se putea opune. Ce-ar fi putut face daca nu s-ar fi supus ordinelor? Cine l-ar mai fi angajat? Marturisesc ca, urmarindu-l, mi-a fost un pic mila de el si am incercat sa-i acord ceva intelegere. Pana la un punct insa. Acela in care frica de a nu ramane pe drumuri e capabila sa te impinga in a-l vedea pe seamanul tau ca pe un simplu obiect si a-ti bate joc sistematic de el in incercarea de a-ti atinge un scop.

Cazul acesta presupune multiple fatete de analiza si n-am pretentia ca pot trata exhaustiv problematica. Ma opresc insa asupra catorva chestiuni care ma macina:

1. Cum putem trata pe acei care ne-au facut foarte mult rau? Ce putem face la zeci de ani distanta de momenul in care ei au actionat? Sa ii vanam asa cum au facut evreii cu nazistii? Sa ii iertam si sa trecem senin peste tot ce s-a intamplat? Sa ii aducem la judecata indifirent cand a avut loc fapta?

O sa-mi permit sa vorbesc din experienta proprie dand doua exemple.

a. Nu-s atat de tanar incat sa nu fi prins vremea comunismului. Si, pe vremea aceea, am avut o invatatoare care, timp de un an si jumatate, a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a-mi face rau. Eram, intr-un anume aspect, un non-conformist. Iar sistemului nu-i trebuia asa ceva. In fine, n-am primit niciodata scuze pentru modul in care s-a purtat cu mine, desi m-a umilit in fata tuturor in nenumarate randuri. Si nici nu le-am asteptat. Am povestit despre asta dupa vreo zece ani cu un coleg de facultate care mi-a spus scurt: „Eu, daca as intalni-o, chiar si acum, as scuipa-o direct in ochi!”. N-am putut fi de acord cu el.

b. In urma cu mai multi ani am avut o iubita care, inainte ca eu sa o cunosc, fusese violata. N-are rost sa spun ca am avut parte de cateva momente foarte urate in care si-a amintit de intamplarea respectiva. Si mi-e si rusine acum de ce planuri aveam pentru mizerabilul care facuse asta. Mi-am amarat sufletul si mintea cu scenarii in care il chinuiam, il castram, il penetram anal cu o coada de matura si cate si mai cate minunatii care sa-l faca sa plateasca pentru ce facuse.

A lua dreptatea in maini nu cred ca e neaparat o solutie. Poate doar atunci cand acei care ar trebui sa imparta dreptatea sunt in cardasie cu infractorii. Dar, si atunci, exista justitia divina.

2. Cand si cum putem ii putem pedepsi? Legea talionului e cea care ar trebui aplicata? Daca a trecut foarte mult timp de atunci, ce facem?

Strict vorbind de cei care ne-au crescut atat de stramb lumea in care traim, contribuind din plin la propasirea comunismului la noi in tara, cred sincer ca acum … e prea tarziu. Ar fi trebuit ca la inceputul anilor ’90 sa fi actionat si sa-i fi pedepsit. Sau macar sa fi stiut sa-i punem sa stea deoparte. N-am fost in stare. Ne trezim din cand in cand sa mai rascolim trecutul (unii dintr-un simplu si meschin calcul electoral), ba comunismul a si fost condamnat oficial la noi in tara. In ciuda acestor aspecte, avem o pleiada de personaje in spatiul public care ne dau lectii despre una, despre alta desi ar trebui sa stea in banca lor si sa ne lase in pace, pentru ca, pana in urma cu 23 de ani, faceau ce faceau.

Ce putem face acum? Am putea macar indrepta nedreptatea. Nu e normal ca un fost tortionar sa aiba o pensie mai mare de cateva ori decat un profesor sau un agricultor. Nu e normal sa aiba privilegiile acestea.

Si, pentru sanatatea noastra interioara, am putea invata sa… iertam. Dar nu sa iertam tamp si sa ne prefacem ca nimic n-a existat. Nu! Ci sa pedepsim raul atunci cand s-a produs, nu la zeci de ani distanta cand, poate, acei care l-au suferit nici macar nu mai sunt in viata. Sa invatam sa gandim cu mintea noastra, sa nu ne mai lasam manipulati si sa avem curajul de a ne ridica impotriva nedreptatii, chiar si atunci cand nu suntem victimele ei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s