E aproape inutil sa discuti (fara precautie) despre politica si religie


De ce? Pentru ca s-ar putea sa-ti pierzi prietenii, s-ar putea sa-ti gasesti dusmani, s-ar putea sa te trezesti pe un teren de lupta pe care n-o doresti. Pentru ca simpla invitatie la dialog poate fi interpretata ca o dorinta de a-i schimba pe ceilalti, neluand in calcul ca, poate, vrei pur si simplu sa afli si ce cred altii, de ce o fac si, nu in ultimul rand, esti doritor sa cureti tampeniile din capul tau.

Munca mea presupune multe, uneori chiar prea multe, deplasari prin tarisoara asta a noastra. In general ma deplasez cu masina personala si, in 99% din situatii, sunt… singur. Se intampla insa uneori sa ma loveasca generozitatea si sa iau cu mine oameni care stau la ocazie. autostopist

Nu accept niciodata bani pentru asta, si nu sunt foarte selectiv: daca insa ii vad nespalati ori simt vreun miros neplacut, nu ii iau in masina. Si, cum nu poti sa stai tot drumul cu gura inchisa si e politicos sa schimbi si cateva cuvinte cu musafirii tai, se intampla sa am tot felul de conversatii, unele dintre ele de-a dreptul ciudate. Iar afurisit cum sunt, imi asum, uneori, rolul de Gica Contra. Nu la modul obraznic, dar, asa, cat sa-i fac pe cate unii sa-si iasa din pepeni (si e asa de fain sa-i vezi ca parca te-ar pocni, dar stiu ca sunt la tine-n batatura si nu le prea da mana) si sa se arate cat mai indignati. Alteori ii stimulez in a-si manifesta nemultumirile, frustrarile, in a-si expune parerile mai mult sau mai putin argumentate, in a-si hrani prejudecatile.

Eheeee, dar e bine sa dau si ceva exemple (nu de alta, da’ vreau sa ilustrez o idee trista – sunt sigur ca au mai gandit-o si altii si n-am pretentia unei originalitati):

E toamna tarzie si noaptea pare sa biruiasca ziua. La iesirea din oras sa tot fie vreo 10-15 oameni care stau la ocazie. Doamna X este o femeie cam la a doua tinerete: imbracata decent, curata, cu o statura demna. Opresc in dreptul dumneaei, deschid geamul, salut si-i comunic directia in care ma indrept. Se urca in masina si-si face cruce. Imi multumeste pentru ca am oprit, ii spun ca nu-i mare lucru sa ajuti un om aflat in nevoie si pornim. Dupa vreo doua minute de liniste, incepe cu intrebarile: cu ce ma ocup, daca se castiga bine in domeniul in care lucrez etc. Raspund politicos fara a intra in detalii, accentuand ca cel mai mare castig e multumirea lucrului bine facut si ca recompensa financiara e un bonus. Si-mi spune ca si dumneaei are studii, dar ca n-are… sansa. Ca poate a muncit si munceste mai mult decat mine, da’ nu are oportunitati. Ba, mai mult, ea nu vrea sa se compromita si de asta nu avanseaza in cariera. Nu comentez prea mult aspectul asta si-i spun ca, in dreptul meu, socotesc ca e o combinatie intre Providenta, munca si inspiratie.

– Sunteti un om credincios? ma intreaba usor mirata.

– Doamna, nu sunt un credincios. Sunt un om care crede ca Dumnezeu exista, fara a putea spune ca si crede in El.

Ei, si atat mi-a fost!

– Cum adica sa crezi asa ceva? imi replica foarte contrariata.

– Pai, simplu: cred ca la originea lumii se afla Dumnezeu, cred ca el este acel miscator nemiscat, cred ca (C)hristos s-a intrupat,..

– Si de ce, ma intrerupe, spuneti ca nu credeti in El? Ca din ce spuneti… credeti.

– Usurel, doamna, aveti rabdare. Cred in sensul ca sunt de acord cu doctrina crestina. Cand afirm insa ca nu pot spune ca si cred in Dumnezeu, am in minte lipsa mea de curaj in a-L urma pe Maestru si lipsa mea de vointa in a ma supune cu totul comandamentelor divine.

– Foarte rau, foarte rau faceti. Ati mers la duhovnic?

– Pai, de ce sa merg la duhovnic?

– Vai, dar asta e un pacat foarte mare! Duhovnicul va indruma catre cele sfinte: singur nu puteti face asta.

– Ei, nu pot. Nu ma pot ruga singur? Nu pot studia Scripturile singur? Nu ma pot minuna de creatie singur? Eu cred ca Dumnezeu se poate revela fiecarui om care isi deschide sufletul.

– Nu aveti duhovnic, de asta vorbiti asa, imi zice resemnata si-si mai face cruce. Dar ati fost in vreun pelerinaj?

– Niciodata si nici nu cred ca voi face asta vreodata.

– Vaaai, sa strangeti bani sa mergeti in Tara Sfanta. Si la manastirile noastre. Acolo veti intege. Da, doar acolo veti intelege. Si sa mergeti la manastirea X la parintele Y. Sa vedeti ce pace veti avea!

No, zic, stai c-am dat gratis de reteta fericirii si solutia la toti demonii ce ma bantuie!

– Ziceti dumneavoastra ca asta e solutia? Nu de alta, dar eu socotesc in continuare ca ma pot apropia de Dumnezeu si singur, fara a fi mediat de cineva.

– Asa ceva nu se poate! Doar prin duhovnici si rugandu-va sfintilor.

– Si pentru iertarea pacatelor nu ma pot ruga direct lui Dumnezeu?

– NU! Trebuie sa mergeti la duhovnic si la preot si sa va spovediti si ei se vor ruga si veti primi iertare.

– Mai, sa fie! Dar, din ce am mai citit si eu, Scriptura spune ca exista un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si om: omul Iisus (C)hristos. Nu-i adevarat ce scrie acolo?

– Stiti ce greseala faceti? Nu aveti o intelegere duhovniceasca! Sunteti prea rational. Trebuie sa mergeti la duhovnic. Si la parintele Y. Ca parintele a scris despre toate problemele astea. Si el s-a rugat.

– Pai, si daca citesc si inteleg altceva din ce a scris parintele Y? Poate inteleg fix ce gandesc eu deja.

– Nu se poate! Trebuie sa mergeti la duhovnic.

Ei, si toata calatoria (care a tinut vreo ora) m-a zapacit de cap cu lipsa mea de intelegere duhovniceasca, somandu-ma sa las rationalitatea la o parte. Cand discutia ajungea intr-un punct in care rational era clar ca nu are dreptate, o dadea iar cu vizita la duhovnic. Orice incercare a mea de a o ruga sa-si dea cu parerea despre anumite fragmente din textul sacru era respinsa cu argumentul lipsei de intelegere duhovniceasca. Ne-am despartit cu dumneaei lasandu-mi cartea de vizita impreuna cu indemnul de a merge cat mai repede la parintele Y de la manastirea X. A fost una din foarte putinele dati in care am simtit ca nu ma pot intelege de nicio culoare cu cineva: am vorbit cu… un zid.

Vara trecuta, undeva pe la pranz, opresc si iau un domn care sa fi avut vreo 50 de ani. E foarte usor sa discuti despre vreme si de acolo conversatia poate glisa catre alte chestiuni. Si s-a dus inspre… politica. Si incepe omul sa-si exprime nemultumirile despre unul, despre altul (si-si alesese numai din astia grei: cu notorietate, foarte vocali si, zic eu, penali). Eu ii dau apa la moara si mai mentionez cateva gafe, mai ales din astea nestiute publicului larg, omul se inflameaza si mai tare. Apoi creez cadrul pentru a prezenta si exemple negative din tabara adversa si-i spun ca raul nu e asezat, cuminte, intr-o singura tabara. Introduc, totusi, si ideea ca nu avem numai pleava, ci si ceva oameni isteti, cuminti, constiinciosi.

– Da, dom’le, toti sunt niste hoti. Unul nu gasesti sa fie cinstit, zice el multumit.

La replica asta si la o asemenea “lectura” a ce am spus eu, am capitulat in mintea mea si am socotit rapid ca nu are rost sa intru in vreo disputa care sa-l ajute pe om sa vada si o alta fata a lucrurilor, aducandu-l insa, mereu si mereu, in punctul in care orice ii spuneam interpreta DOAR ca o confirmare a ce gandea dumnealui.

Am decis in urma cu mai multe luni sa nu mai urmaresc asa-zisele dezbateri de la televiziunile noastre: oamenii prea au o agenda si sunt gata sa intepreteze faptele in asa fel incat sa sustina prejudecatile lor. Daca esti in acelasi timp impotriva actiunilor Presedintelui si a Guvernului, sustinatorii unei tabere te vor acuza imediat ca tu esti de cealalta baricada. Mi s-a facut sila de asemenea comportamente.

dinescu_pora_69905600

La emisiuni mai e cum mai e, dar situatia e de-a dreptul infioratoare in mediul virtual unde arunca cineva o stire sau un articol si imediat haita de comentatori se arunca intr-o cursa a injuriilor: injura autorul si se injura unii pe altii.

Constat, deci, din ce in ce mai clar ca, atunci cand vine vorba de religie si politica, cei mai multi oameni nu se angajeaza in dezbateri si nu citesc pentru a se imbogati (si, eventual a-si si schimba parerile daca e cazul), ci pentru a-si confirma prejudecatile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s