Sa nu taci!


Am descoperit in urma cu vreo cateva luni o scurta povestire a americancei Shirley Jackson, povestire intitulata The Lottery. Titlul m-a indus in eroare, pentru ca pe tot parcursul povestirii nu apare nimic legat de bani. In fapt este vorba despre o comunitate rurala ce avea obiceiul unei lapidari anuale. Iar loteria era sistemul prin care era aleasa o persoana drept victima. Nu era vorba de un aspect punitiv (asa cum apare acesta in naratiunile veterotestamentare sau in cultura islamica), ci de un ritual atat de impamantenit, incat mentionarea faptului ca loteria ar putea fi abolita intr-un oras vecin il face pe un batran sa spuna: „O adunatura de tampiti…”. Dupa ce e informat ca orasul respectiv a incheiat-o cu loteria, el conchide: „Asta nu poate aduce decat necazuri”.

stoning

Exista mai multe chei de lectura a povestirii, dar cea pe care o aleg acum este aceea a refuzului de a te impotrivi unui rau care nu te afecteaza in mod direct. Ritualul, sau, mai bine zis, rezultatul loteriei este contestat de o singura persoana din intreaga comunitate: cea aleasa. Doamna Hutchinson contesta electiunea spunand ca n-a fost corect si moare sub pietrele aruncate de cei cu care convietuise pana atunci strigand: „Nu-i corect! Nu-i corect!”. Niciun alt membru al respectivei comunitati (care numara peste trei sute de suflete) nu spune nimic, nu indrazneste sa puna in discutie relevanta, semnificatia actului respectiv. Atat timp cat numele lor nu sunt alese, oamenii sunt linistiti si n-au de ce sa se teama.

Daca privim in jurul nostru, daca analizam modul in care reactionam atunci cand cei de langa noi sunt supusi unor abuzuri, atunci cand nedreptatea e norma (si enorma), daca… (aici continuati lista pentru ca fiecare avem cel putin o situatie in care suntem complici prin pasivitate), putem observa ca tacem vinovat, uneori multumiti ca nu noi suntem cei atinsi, ca nu asupra noastra s-a abatut napasta. Trecem mai departe atunci cand raul nu ne afecteaza in mod direct (iar cand ne oprim, o facem, de multe ori, in urma unui calcul si daca vedem ca rezultatul nu ne este chiar nefavorabil), ne vedem nestingheriti de treburile noastre, multumiti ca putem continua linistiti si in siguranta.

Este linistea care se instaureaza in suflet, siguranta ce te acapareaza atunci cand auzi ca cineva a mai patit un necaz, ca un ins a fost talharit, ca un altul a fost ucis. Te oripileaza, dar, nu esti tu victima. Nu e nevasta ta. Nu e copilul tau. Nu e nimeni dintre cei care-ti sunt dragi si aproape. Asa ca… te cutremuri, suspini si mergi mai departe bucuros ca nu te-a atins nenorocirea nici de data asta.

Ce inseamna a fi un om bun? Raspunsurile sunt multe si pot fi prezentate si tratate in diverse maniere. In contextul celor de mai sus, a fi un om bun cred ca inseamna si a nu tacea. A nu tacea atunci cand vezi nedreptate, atunci cand seamanul tau sufera, a fi alaturi de cel slab oricat de puternic ar fi cel care-i e potrivnic, a vorbi despre raul care ne inconjoara, a denunta marsaviile. A fi un om bun nu e un simplu act de compasiune, pentru ca alegerea de a fi un om bun este un proiect de viata, dar si un proiect zilnic. A trai fiind un om bun nu este un simplu act spontan (si criminalii au momente in care sunt buni), ci o alegere urmata constant: sa nu taci!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s