Nepasare


Am fost foarte intrigat de cateva situatii petrecute in urma cu vreo doua-trei saptamani si ma tot intrebam cum de-si permit unii dintre cei aflati la conducere sa faca asa ceva. Si cum de nu ia nimeni atitudine. N-are rost sa ma apuc de reluarea temei ce tine de implicarea „intelectualilor” in politica, sau a celor cu adevarat competenti in gestionarea treburilor cetatii, dar, am ajuns la o concluzie simpla in ce ma priveste: atat timp cat stau pe bara si-mi vad doar de interesul propriu, fara a avea in vedere nimic din ce ar reprezenta interesul public, si cand ca mine mai sunt cu gramada, n-are niciun rost sa ma mai mire ce se intampla. Cand oamenii buni stau deoparte, cineva tot iese in fata. Si ies loazele. Si, da, e o mare vina a oamenilor buni ca loazele sunt in frunte. Scuzele si explicatiile legate de faptul ca n-ar fi lasati sa ajunga in pozitii-cheie nu ajuta. Nu-i impiedica nimeni sa se asocieze si, pentru inceput, macar sa aiba o voce comuna, o voce care sa se faca auzita din ce in ce mai puternic. Dar e mai simplu sa stai in banca ta si sa nu deranjezi pe nimeni. Muuult mai simplu. Nu te injura nimeni, nu te socoteste nimeni ciudat, nu ai dureri de cap…

A fost o vreme in care am socotit ca-mi pasa de treburile cetatii. O vreme cand m-am si pregatit pentru a ma implica activ in gestionarea lor. Un timp petrecut informandu-ma, participand la dezbateri, adresand intrebari, luand atitudine in fata abuzurilor.

Am constientizat insa ca… nu-mi mai pasa. Si, pentru ca nu-mi mai pasa, cred ca nu mai am nici macar dreptul sa ma enervez. Da, stiu, am libertatea asta, dar nu mai am caderea morala s-o fac. De ce? Pentru ca sunt indiferent. Si asta e cel mai rau. Nu mai iau atitudine. E simplu sa stai pe margine si sa comentezi. Mai greu e sa pui mana pe lopata si sa treci la treaba. Iar eu n-am chef. Am treburi mai importante de facut. Treburi care tin de mine si, eventual, de ai mei. Care ai mei sunt putini, foarte putini la numar.

Edmund Burke a spus o vorba tare inteleapta: „Tot ce trebuie ca raul sa triumfe este ca oamenii buni sa nu faca nimic.” Eu sunt doar un om care se crede bun si care nu face nimic. Asa ca sunt un complice la raul ce ne inconjoara. Si poate chiar mai mult decat atat. O parte din el…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s