Nepasare


Am fost foarte intrigat de cateva situatii petrecute in urma cu vreo doua-trei saptamani si ma tot intrebam cum de-si permit unii dintre cei aflati la conducere sa faca asa ceva. Si cum de nu ia nimeni atitudine. N-are rost sa ma apuc de reluarea temei ce tine de implicarea „intelectualilor” in politica, sau a celor cu adevarat competenti in gestionarea treburilor cetatii, dar, am ajuns la o concluzie simpla in ce ma priveste: atat timp cat stau pe bara si-mi vad doar de interesul propriu, fara a avea in vedere nimic din ce ar reprezenta interesul public, si cand ca mine mai sunt cu gramada, n-are niciun rost sa ma mai mire ce se intampla. Cand oamenii buni stau deoparte, cineva tot iese in fata. Si ies loazele. Si, da, e o mare vina a oamenilor buni ca loazele sunt in frunte. Scuzele si explicatiile legate de faptul ca n-ar fi lasati sa ajunga in pozitii-cheie nu ajuta. Nu-i impiedica nimeni sa se asocieze si, pentru inceput, macar sa aiba o voce comuna, o voce care sa se faca auzita din ce in ce mai puternic. Dar e mai simplu sa stai in banca ta si sa nu deranjezi pe nimeni. Muuult mai simplu. Nu te injura nimeni, nu te socoteste nimeni ciudat, nu ai dureri de cap… Continuă lectura

Hotul striga „Hotul!” sau „Do not free Gigi!”


– Fir-ai al dracului de nenorocit! De ce, nemernicule, mi-ai furat geanta? Pune mana si munceste, scarba ordinara! Ajutoooooor! Ajutooooor! Politiaaaaa! Sa vina Politiaaaaaa!

Stateam linistit pe-o banca si admiram spectacolul. Un adolescent zdrentaros era acum in mijlocul unei multimi care-i cara palme, pumni, genti si-l spala pe cap si ochi cu saliva. Furase geanta unei doamne bine imbracata insa, cand sa fuga, se impiedicase si cazuse. Asa ca acum isi primea rasplata.

Dupa vreo doua minute, a sosit si organul. Organul legii. Care a linistit multimea si l-a dus pe tanar la duba. M-am uitat ceva mai atent la victima si mi-a revenit in minte un episod petrecut in urma cu vreo doi ani.

Un coleg de serviciu cazuse de pe schela, isi fracturase soldul si avea nevoie de operatie. Am mers cu el la spital si… surpriza! Cineva a avut grija sa ma informeze ca… daca omul doreste sa fie operat, trebuie sa plateasca o anume suma. Era vineri dupa-amiaza. Omul locuia in alt oras, sotia lui avea cancer la san. De unde sa plateasca? Incerc sa explic situatia si mi se spune ca si doamna doctor are problemele ei. Dar, daca nu avem bani, putem astepta pana luni cand va veni un medic care va putea opera la jumatate de pret. Continuă lectura

Pascale


E vineri. Nu orice zi de vineri insa. E Vinerea Mare. Penultima zi din Saptamana Patimilor… In teorie, zilele din aceasta saptamana ar fi trebuit dedicate pregatirii credinciosilor pentru Inviere. Ar fi trebuit sa-si aminteasca de jertfa mantuitoare a lui Hristos si, macar in acest timp, sa se abtina de la a mai pacatui.

Plimbandu-ma in aceasta saptamana prin Capitala si inca vreo cateva orase din tara, n-am observat insa ca oamenii ar fi „altfel”. E primavara, e cald, asa ca multe tinere au trecut la etalarea nurilor. Nu de putine ori am auzit „masculi” exprimand foarte plastic admiratia pentru trupurile feminine ce le treceau prin fata ochilor si redau numai cateva: „Ce buna-i proasta!”, „Jane, ce-as fute-o p’asta!”, „Papusa, nu vii sa te invat niste figuri noi?”, „Aoleu, ce buze are! Fa, imi faci o muie?”. In trafic, claxoane si injuraturi ca intr-o zi obisnuita. Si, culmea!, soferii care erau cei mai nesimtiti erau cei mai dotati in cruci, matanii si icoane. Ca, deh, cu cat ai mai multe obiecte „sfinte”, cu atat poti sa fii mai marlan (Dumnezeu e contabil si daca zici de cinci ori „sugi pula”, de doua ori „‘tu-ti mortii ma-tii” si de trei ori „muie, ba!”, se compenseaza rapid cu doua cruci facute cu limba, trei iconite lipite pe torpedo, patru „Doamne, iarta-ma!” si un „Doamne-ajuta!”).

Continuă lectura