Bal mascat


– Peste doua saptamani urmeaza Halloween. As vrea sa ma insotesti la petrecerea pe care o voi organiza. Ce zici, te intereseaza? intreba barbatul misterios care o vizitase de vreo cateva ori in ultimele zile. Avea un aer distins, se imbraca mereu in costume scumpe, parea ca nimic nu-i e strain si ca e familiarizat cu tot ce s-a scris si compus. Isi cerea scuze de fiecare data cand fuma un trabuc.
– Ma tem ca n-am suficienta clasa pentru a fi prezenta la o petrecerea organizata de dumneavoastra. Mi-ar placea insa, chiar mi-ar placea, raspunse tanara.
– Prostii! Vreau sa mergi impreuna cu mine. Te incadrezi perfect in lumea mea. Si tine minte un lucru: sa nu te lasi impresionata de nimic din ceea ce vei vedea. De NI-MIC! Mircea, caci asa il chema pe noul ei client, accentua acest cuvant in timp ce o privea in ochi pe Clarisa, juna care intrase in lumea sexului platit de vreo luna, satula de dezamagiri si doritoare de o viata buna.
– A-a-tunci accept. Sper sa ma ridic la inaltimea evenimentului. Imi va lua ceva timp sa aleg o tinuta potrivita, dar cred ca ma voi descurca.
– Nu e nevoie. Soferul meu va trece pe la tine in ziua petrecerii petru a-ti aduce costumatia care te va face sa stralucesti. Pe curand, regina mea!
Saluta scurt, isi lua palaria si bastonul si pleca.

Clarisa se simtea extrem de vinovata pentru ceea ce facea si se intreba de multe ori cum va mai reusi sa dea ochii cu oamenii pe strada: ii era deja rusine. Incepuse sa se creada o curva nenorocita, o femeie demna de dispret.

In ziua petrecerii Clarisa primi costumatia: o rochie lunga, neagra, fara maneci, manusi negre, lungi. Pantofii erau din petale de lalea neagra, usor decupati, iar pe cap urma sa poarte o tiara cu diamante. Ii lua ceva timp sa se dezmeticeasca, dar reusi sa se aranjeze asa ca, atunci cand ii deschise usa lui Mircea, acesta isi scoase din nou palaria si facu o plecaciune pana la pamant:
– Cu adevarat Regina balului din seara aceasta!
Un zambet meschin incolti in coltul gurii lui, dar tanara nu se sperie prea tare: barbatul avea uneori un aer infricosator, dar nu-i facuse nimic rau vreodata.

Ajunsera la destinatie, coborara din limuzina si intrara in cladirea somptuoasa unde urma sa se tina petrecerea. In timp ce treceau printre coloanele de granit negru, Clarisa observa cum cateva femei spalau cu parul lor podeaua de marmura ce parea a fi alba dar care, intr-un mod straniu, devenea sangerie dupa fiecare atingere a parului acestora. Dadu sa-l intrebe ceva pe Mircea, dar acesta o stranse usor de brat si intelese ca era mai intelept sa taca. Obiectele din jur nu-i apareau prea clare, poate din cauza luminii slabe din incaperea uriasa. O adevarata orchestra era prezenta si dirijor era unul dintre clientii fideli ai colegei ei, Anelise, mult mai experimentata. Dirijorul si membrii orchestrei pareau a fi obositi si priveau cu ochi rugatori catre Mircea, sperand sa li se permita o scurta pauza. Barbatul trecu insa pe langa ei si le spuse zambind acru: „Pana la capat, pana la finalul petrecerii!”.

Un ins pipernicit si gras, cu un mers leganat, asemanator cu cel al unui ratoi, se apropie si spuse:
– Eu vreau sa anunt inceputul, se poate?
– Sigur, acum!
– Sa inceapa petrecereaaaaaaaaaaa! striga cu putere individul. Clarisa se sperie si tipa scurt. Privirea rece a lui Mircea o linisti insa.

Balul se deschise grandios: lumini puternice, viu colorate, valeti care incepura sa aduca bauturi scumpe. Invitatii incepura sa curga in valuri. Barbati de toate categoriile sociale se perindau prin fata Clarisei, frumosi, urati, grasi, slabi, atletici, imbracati cu mai mult sau mai putin gust, singuri sau insotiti de femei frumoase. Toti il salutau pe Mircea – care parea ca-i stie pe toti pe numele lor mic -, iar in fata ei faceau o plecaciune. Se simtea importanta, dar din ce in ce mai speriata. Femeile care veneau erau machiate strident, unele cu siluete superbe, altele durdulii, iar altele chiar obeze. Salutau si se pierdeau in multime. Dupa ceva vreme, Clarisa nu-si mai simtea mana: o ridica si o lasa automat, satula de amabilitati si zambete fals afisate. Salile se umpleau, iar muzica suna din ce mai tare, ca tunetele in timpul unei furtuni de vara.

– O vezi pe femeia aceea?, zise pipernicitul cu glas tare. Ei, afla de la mine ca asteapta cu nerabdarea petrecerile noastre si se plange mereu de un scutec.
Clarisa abia reusi sa o vada: tanara, foarte frumoasa, dar cu o cautatura pierduta, emanand nebunie.
– Scutec? intreba Clarisa.
– Acum vreo cativa ani s-a indragostit de directorul firmei la care lucra. A inceput sa-l seduca, desi stia ca e insurat. Intr-o seara l-a imbatat, iar dupa noua luni a nascut un prunc. L-a aruncat intr-un tomberon. A spus ca nu avea cu ce sa-l creasca. De atunci, in fiecare noapte viseaza un scutec. Zice ca i-l pune cineva noaptea langa perna, ea il arunca, dar a doua zi apare din nou.
Clarisa o privi cu mai multa atentie: alerga bezmetica incolo si incoace, intreband daca stie cineva unde-i scutecul.

Obosita, ceru un pahar de sampanie. Pipernicitul facu un semn scurt si un valet o servi cu delicatete. Il ruga pe Mircea sa incheie primirea oaspetilor, iar acesta o asculta. Se plimbau impreuna prin salile de bal, printre multimea de invitati, printre bancheri, directori de teatre, hoti de buzunare, profesori, pungasi, ministri, prostituate de lux, femei de la tara, croitorese, medici, chimiste cand Clarisa zabovi cu privirea asupra unei scene ce-o infiora: o tanara frumoasa era intr-un separeu impreuna cu sase-sapte barbati care pareau sa o siluiasca: cerea ajutor si nimeni nu i-l oferea.
– Mircea, ce se intampla? De ce nu-i opreste nimeni???
– Draga mea, nu-i nimic, absolut nimic. E supliciul ei: a inselat cativa oameni spunandu-le ca e sechestrata de cativa barbati si violata cand nimeni nu o forta la nimic. Iar acum, la fiecare petrecere, primeste asta: povestea ii este realitate.

Pe masura ce inaintau prin multime, spectacolul devenea din ce in ce mai grotesc: un soi de balamuc erotic la care nu era insa nicio urma de placere pentru ca toti pareau a fi pedepsiti. Valetii erau insa din ce in ce mai solicitati, iar bauturile aduse erau din ce in ce mai tari si din ce in ce mai des insotite si de niste prafuri albe. Invitatii erau obositi, dar, revigorati de alcool si prafuri continuau dezmatul. Luminile slabisera in intensitate, incercand parca sa ascunda durerea si rusinea participantilor. Pardoselile erau acum un amestec scarbos de voma, sperma si sange. Clarisa era deja ingrozita si-i ceru lui Mircea sa se aseze intr-un loc linistit. Mircea facu semn insa unui valet sa se apropie si-i sopti ceva la ureche. Apoi clipi cu inteles catre un barbat inalt, bine facut, ferchezuit si cu accent frantuzesc, care veni zambind catre ei. Cand se apropie la circa un metru, valetul sari rapid si-i taie gatul, apoi puse repede un pahar langa taietura si-l umplu cu sangele care curgea suvoi. Mircea lua paharul si-si muie buzele in el. Treptat, figura lui frumoasa, distinsa incepu sa se schimonoseasca, fata i se zbarci, unghiile-i crescura, camasa din matase fina lasa locul unei carpe, pantofii scumpi fura inlocuiti cu niste papuci murdari, privirea i se incetosa, zambetul ii deveni macabru. Clarisa se sperie si se trase inapoi, dar aratarea se apropie de ea, intinse paharul si-i porunci: „BEA!”. Incepu sa tremure, sa suspine si incerca sa se retraga. Se impiedica de trupul inert al celui ucis si apuca sa-i vada ochii. Il recunoscu: era clientul ei de cosmar, cel care venea s-o umileasca, sa-si bata joc de ea, de frumusetea ei, s-o faca sa sufere. Se ridica si incerca sa fuga. Prea tarziu. Multimea se stransese deja in jurul ei, si la semnul aratarii, striga: „Bea! Bea! Bea, curva nenorocita! BEA!” Ar fi vrut sa bea paharul si sa poata sa scape, dar buzele ei nu puteau sa strige decat: „NU! NU! NU!”.
Aratarea ridica un deget si se facu liniste. Se apropie de ea, ii infipse o mana in gat ei si spuse:
– Stii, sangele e de multe vreme in pamant, de foarte multa vreme. A curs fix la radacina unei vite, iar acum in pahar e rodul ei. BEA!
Clarisa refuza din nou.
Aratarea zambi si urla:
– PIETRELE!
Si toti isi luara cate o piatra. Urma o lapidare.

Dintr-o data insa, sala se lumina puternic, iar cei din multime incepura sa se dea la o parte lasand sa le cada pietrele din maini. Clarisa statea in genunchi, cu mainile stranse deasupra capului, asteptand loviturile. Inima ii batea sa-i rupa pieptul, sangele-i pulsa prin vene, simtea ca-i crapa capul, tremura din toti rarunchii… Timpul parea sa se scurga cu o viteza ametitoare, dar si sa stea pe loc, lasand-o suspendata intr-o asteptare ce parea sa nu se mai termine. Simti o atingere blanda pe spate si lesina. Cand se trezi, zari o figura blanda, un zambet cald si niste ochi iubitori. O mana ii mangaia obrajii, iar o alta parul.
– Ce s-a intamplat? il intreba pe barbatul care era aplecat asupra ei.
– Nimic. Au plecat, ii raspunse acesta.
– Cine esti? Unde e Mircea? Nu pricep nimic.
– Mircea si eu ne cunoastem de mult. I-am spus sa inceteze cu prostiile astea, dar nu vrea sa inteleaga. Cand apar insa, stie ca trebuie sa plece. Iar cei care-l insotesc, invitatii lui, cei pe care-i tine legati, la fel. As vrea sa-i vad si pe ei liberi, dar niciunul nu spune „NU”. Tu ai refuzat sa bei, asa ca am venit.
– Tu esti…. si el este…. ?
– Da, Eu sunt. Si el este.
– Si eu? Ce sa fac eu acum?
– Draga mea, ii spuse barbatul in timp ce o ajuta sa se ridice, du-te. Du-te si nu mai face ceea ce faceai!

Ii intinse apoi un pahar cu apa si pleca. Clarisa il bau pe nerasuflate si simti ca sufletul ei prinde pentru prima data viata. Sub ochii ei, tot decorul petrecerii disparu. De fapt, nu era decat apartamentul in care ea si colega ei isi vindeau trupurile pe bani. Privi in gol si cateva lacrimi ii cursera pe obraji. Trase aer adanc in piept si isi aminti figura aceea blanda. Inchise ochii si zambi in timp ce-si aminti atingerea Lui. O caldura usoara ii inunda trupul. Statu asa cateva minute si ar fi stat ore in sir daca n-ar fi sunat telefonul:
– Alo! raspunse ea.
– In legatura cu anuntul.
– Nu mai este valabil.

Anunțuri

Un comentariu la “Bal mascat

  1. curtezana spune:

    Ohooo, imi era dor sa recitesc acest text.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s