Bal mascat


– Peste doua saptamani urmeaza Halloween. As vrea sa ma insotesti la petrecerea pe care o voi organiza. Ce zici, te intereseaza? intreba barbatul misterios care o vizitase de vreo cateva ori in ultimele zile. Avea un aer distins, se imbraca mereu in costume scumpe, parea ca nimic nu-i e strain si ca e familiarizat cu tot ce s-a scris si compus. Isi cerea scuze de fiecare data cand fuma un trabuc.
– Ma tem ca n-am suficienta clasa pentru a fi prezenta la o petrecerea organizata de dumneavoastra. Mi-ar placea insa, chiar mi-ar placea, raspunse tanara.
– Prostii! Vreau sa mergi impreuna cu mine. Te incadrezi perfect in lumea mea. Si tine minte un lucru: sa nu te lasi impresionata de nimic din ceea ce vei vedea. De NI-MIC! Mircea, caci asa il chema pe noul ei client, accentua acest cuvant in timp ce o privea in ochi pe Clarisa, juna care intrase in lumea sexului platit de vreo luna, satula de dezamagiri si doritoare de o viata buna.
– A-a-tunci accept. Sper sa ma ridic la inaltimea evenimentului. Imi va lua ceva timp sa aleg o tinuta potrivita, dar cred ca ma voi descurca.
– Nu e nevoie. Soferul meu va trece pe la tine in ziua petrecerii petru a-ti aduce costumatia care te va face sa stralucesti. Pe curand, regina mea!
Saluta scurt, isi lua palaria si bastonul si pleca.

Clarisa se simtea extrem de vinovata pentru ceea ce facea si se intreba de multe ori cum va mai reusi sa dea ochii cu oamenii pe strada: ii era deja rusine. Incepuse sa se creada o curva nenorocita, o femeie demna de dispret.

Continuă lectura

86


– Sarut mana, tataie!

– Tu esti? Vladut, tu esti?

– Da, tataie, eu sunt.

Vladut intrase cu sfiala in camera in care bunicul lui statea intins in pat. Privirea batranului o intalni pe cea a tanarului si amandoi varsara cateva lacrimi: batranul simtea ca a obosit sa traiasca, iar tanarul era patruns de durerea despartirii iminente. Se aseza pe pat langa bunicul sau, ii lua mana si i-o saruta. Mana aceea care il mangaiase de atatea ori, care il invatase sa scrie, care lucra pamantul, care il ridica in copilarie, care… mana aceea o simti neputincioasa.

– Vladut, cred ca mi se apropie ceasul. Glasul lui nea Vasile era din ce in mai sovaielnic si mai stins. Privirea incetosata.

– Tataie, de cativa ani tot spui asta. Stai linistit. Odihneste-te. Eu sunt aici.

Continuă lectura

Nedumerire


De ceva vreme, am ramas fara permis. Daca nu s-a inteles din prima, imi permit sa explic pe scurt ca, din pricina unui politist chitros care s-a trezit sa fie prezent la datorie fix atunci cand eu ma grabeam in trafic si care n-a vrut sa primeasca o preameritata spaga, sunt nevoit sa ma deplasez cu diverse mijloace de transport in comun sau, in caz de urgenta maxima, sa iau un sofer cu mine, al meu permis fiind pastrat cu sfintenie, ca un obiect de mare pret, de catre Politia Romana pret de 90 de zile, vreme suficienta, cred cei de acolo, ca un vitezoman ca mine sa reflecteze la pacatele sale rutiere, sa se caiasca si mai apoi sa se prezinte spasit pentru recuperarea documentului mult dorit.

Desi situatia in care ma aflu este colorata destul de maroniu, se intampla uneori sa apara momente care aduc in monocromia mentionata mai devreme niste pete roz, menite sa ma inveseleasca. Ei bine, urmeaza sa relatez un astfel de episod (ce cu siguranta nu este singular, oamenii avand obiceiul de a se imita unii pe altii, mai ales cand vine vorba despre idiotenii). Rog sa nu fiu banuit de misoginism si ferit de asemenea consideratii care maculeaza candoarea fiintei mele.

Continuă lectura

Initiere


– Scoal’te, ba, ca azi e o zi mare in viata ta! zise tatal lui Cosmin si trase plapuma cu care junele era invelit.
– Vreau sa mai dorm un pic. Hai, tata, mai lasa-ma sa mai dorm putin. Sunt obosit, baigui Cosmin.
– De ce esti, ma, obosit? Ca doar la noua ai fugit la tine in camera. N-ai dormit? replica tatal lui otarat.
– Ba da, am si dormit. Dar am stat sa citesc pana mai tarziu: peste doua zile am teza.
– Ba, e buna si cartea, nu zic ca nu e, da’ azi, azi e zi mare in viata ta: faci optispe ani si te duc io la un examen: cadou de la batranu’ tau. Hai, trezeste-te, spal’te, imbraca-te si du-te in bucatarie ca a facut ma-ta mancare, prajituri si nu-i frumos sa nu apreciezi munca ei. Sa nu mai vin a doua oara la tine! incheie „batranu’ ” si iesi din camera.
Batranu’ era maistru strungar si se gandise ca majoratul singurului sau baiat era o ocazie speciala ce trebuie sa fie sarbatorita memorabil. Asa ca planuise sa-l duca la un restaurant, sa-i dea o masa si sa-l imbete. Ar fi fost prima betie din viata lui si trebuia sa o faca asa, ca la carte si, mai ales, sub supraveghere. Gazda (ca al lui era restaurantul), asistent si sponsor urma sa fie Tudorica. Baiat fin, Tudorica fuma tigari de foi, pipa si trabuc, bea numa’ bauturi scumpe, se imbraca in haine fine, conducea masini rare si mereu avea femei una si una.

Continuă lectura